Două studii științifice publicate anul acesta sugerează faptul că persoanele obeze au creierul mai mic decât cei care nu se încadrează în această categorie. Primul studiu a fost publicat în ianuarie 2019, în ediția online a revistei Neurology, publicația Academiei Americane de Neurologie 1Mark Hamer, G. David Batty. Association of body mass index and waist-to-hip ratio with brain structure. Neurology Feb 2019, 92 (6) e594-e600; DOI: 10.1212/WNL.0000000000006879.. Pentru realizarea acestui studiu, cercetătorii au definit obezitatea prin măsurarea indexului de masa corporală (IMC), raportul talie-șold și indicele de grăsime corporală.

Indicele de masă corporală (IMC) se calculează prin împărțirea greutății la pătratul înălțimii. Persoanele cu un indice corporală mai mare de 30 sunt considerat obeze. Raportul talie-șold este determinat de împărțirea circumferinței taliei la circumferința șoldului. Femeile care au un raport talie-șold mai mare de 0.85 și bărbații care au o valoare mai mare de 0.90 suferă de obezitate centrală.

La studiu au participat 9.652 de persoane cu o vârstă medie de 55 de ani. Dintre aceștia, 19% s-au dovedit a fi obezi. În afară de indicele de masă corporală, raportul talie-șold, indicele de grăsime corporală și aplicarea de chestionare cu privire la stilul de viață, cercetătorii au folosit rezonanța magnetică pentru a determina volumul materiei cenușii și materiei albe din creier. Materia cenușie conține majoritatea celulelor nervoase ale creierului și include regiuni ale creierului implicate în autocontrol, controlul muscular și percepția senzorială. Materia albă conține fascicule de fibre nervoase care conectează diferite regiuni ale creierului.

Este important de știut că cercetătorii au luat în considerare și alți factori care pot afecta volumul creierului, cum ar fi vârsta, nivelul de activitate fizică, fumatul și hipertensiunea arterială. Rezultatele studiului a revelat faptul că cei 1.291 de subiecți cu un IMC ridicat și un raport talie-șold mare au cea mai mică valoare a volumului de materie cenușie din creier (786 centimetri cubi), comparativ cu 3.025 de persoane cu greutate corporală sănătoasă, care au un volum al masei cenușii de 798 centimetri cubi.

Mai este de remarcat faptul că cei 514 subiecți cu un indice de masă corporală ridicat, dar cu un raport talie-șold normal sunt mai puțin afectați de reducerea volumului materie cenușii, aceștia înregistrând o valoare de 793 centimetri cubi. De asemenea, s-a descoperit că la persoanele obeze se înregistrează o diminuare a dimensiunii zonei creierului responsabilă cu motivația și cu recompensa. Diferențele în ceea ce privește volumul materiei albe nu sunt semnificative.

Așadar, obezitatea, în special cea centrală (grăsimea este acumulată cu precădere în zona abdominală) este corelată cu micșorarea creierului și, mai exact, cu un volum diminuat al materiei cenușii. Autorii studiului susțin că nu este clar dacă structura cerebrală anormală conduce la obezitate sau dacă obezitatea conduce la aceste modificări ale structurii creierului. Se consideră că sunt necesare viitoare cercetări, în scopul de a explora natura și cauzele acestei corelații.

În cel de-al doilea studiu, publicat în revista Radiology, s-au examinat peste 12.000 de scanări ale creierului obținute prin rezonanță magnetică. 2Ilona A. Dekkers , Philip R. Jansen, Hildo J. Lamb. Obesity, Brain Volume, and White Matter Microstructure at MRI: A Cross-sectional UK Biobank Study. Radiology. 2019 Jun;291(3):763-771. doi: 10.1148/radiol.2019181012. Epub 2019 Apr 23. La fel ca și în primul studiu, la persoanele cu niveluri ridicate de grăsime corporală s-a observat un volum redus de materie cenușie în creier.

La studiu au participat persoane între 45 și 76 de ani (cu o medie de vârstă de 62 de ani), atât femei, cât și bărbați. Interesant este faptul că, la bărbați, un nivel crescut de grăsime corporală este asociat cu mai puțină materie cenușie în general, incluzând structurile hipotalamusului și ale hipocampusului, dar excluzând amigdala. Pe de altă parte, la femei, un nivel crescut de grăsime corporală este asociat cu un volum redus de materie cenușie în globus pallidus, care este o parte a creierului asociată cu mișcarea voluntară.

Totuși, se consideră că este posibil ca inflamația cronică, cu care este asociată obezitatea, să producă o deteriorarea a creierului și, implicit, o diminuare a volumului acestuia. Oamenii de știință consideră că, în scopul elucidării relației dintre obezitate și micșorarea creierului, este necesară o continuare a cercetărilor.

Personal, nu vreau să comentez prea mult rezultatelor acestor studii. Înțeleg că aceste informații pot îngrijora și chiar înspăimânta pe foarte mulți dintre noi. Și asta cu atât mai mult cu cât un număr foarte mare de oameni sunt supraponderali sau obezi. Există, însă, și vești bune: în ciuda a ceea ce se crede frecvent, a ajunge la o greutate optimă este nu numai posibil, ci și destul de simplu. De asemenea, știința modernă a demonstrat că este posibil ca la orice vârstă să se creeze noi neuroni (neurogeneză) și noi legături neuronale (neuroplasticitate).

În articolele viitoare, voi dezvolta diferitele aspecte care țin de performanța creierului (acesta este, de altfel, domeniul în care sunt specializat), dar și alte subiecte tangențiale. Până atunci, dacă există întrebări (da, știu, toată lumea va dori să explic de ce susțin că este simplu să slăbești!) sau sugestii ori pur și simplu dacă vreți să-mi povestiți o situație cu care vă confruntați nu ezitați să-mi scrieți folosind formularul din secțiunea Contact. 

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl împărtășești și prietenilor tăi!

 

Referințe științifice:

(1) Mark Hamer, G. David Batty. Association of body mass index and waist-to-hip ratio with brain structure. Neurology Feb 2019, 92 (6) e594-e600; DOI: 10.1212/WNL.0000000000006879. https://n.neurology.org/content/92/6/e594

(2) Ilona A. Dekkers , Philip R. Jansen, Hildo J. Lamb. Obesity, Brain Volume, and White Matter Microstructure at MRI: A Cross-sectional UK Biobank Study. Radiology. 2019 Jun;291(3):763-771. doi: 10.1148/radiol.2019181012. Epub 2019 Apr 23. https://pubs.rsna.org/doi/full/10.1148/radiol.2019181012

Dacă suferi de simptome specifice depresiei și/ sau anxietății este bine de știut că nu ești singur. De fapt, depresia afectează în zilele noastre peste 10% din populație, ajungând să fie principala cauză de dizabilitate în lume. Iar anxietatea este, de asemenea, sub toate formele pe care le poate îmbrăca, o “afecțiune” extrem de des întâlnită, estimându-se că aproximativ un sfert din populația lumii va fi, cândva pe parcursul vieții, afectat de aceste simptome. Înspăimântător, nu-i așa? Ei, bine, și eu am fost unul dintre acești oameni, suferind un timp foarte îndelungat de anxietate, atacuri de panică și depresie. Și pentru că eu am reușit să elimin complet absolut toate simptomele care nu mi-au dat pace atâta amar de vreme, sunt absolut convins că și tu poți să le depășești în cel mai scurt timp. Cu o singură condiție, însă: să fi corect informat în ceea ce privește știința reală și să acționezi în consecință.

Citește tot

Încep prin a spune că acest articol nu este, așa cum se practică de obicei, o sinteză a cărților sau articolelor publicate în legătură cu acest subiect. În schimb, am preferat să împărtășesc din propria experiență – mă refer atât la perioadele în care m-am confruntat cu anxietatea, atacurile de panică și depresia, cât și la obținerea unor rezultate extraordinare în ceea ce privește optimizarea performanțelor mele intelectuale.

Citește tot

V-ați întrebat vreodată de unde vine așa-zisa răutate a copiilor? Care este cauza agresivității, a cruzimii, a intoleranței și a tendințelor distructive pe care le afișează foarte mulți copii sau adolescenți? Cum se poate explica un astfel de comportament, îndreptat deseori împotriva altor copii, adulților sau animalelor? Ei, bine, eu m-am întrebat de foarte ori și, deși cunoșteam explicațiile oferite de psihologie, mărturisesc că niciuna dintre acestea nu m-a mulțumit vreodată pe deplin. Evident că există foarte mult adevăr în teoriile acestea, pe care le respect și le prețuiesc, dar întotdeauna am simțit că ele nu ajung în adâncime, până la sursă.

Citește tot

Mărturisesc că subiectul fericirii m-a interesat la modul cel mai profund și conștient aproape dintotdeauna. Și cum ar putea să fie altfel din moment ce fericirea, în forma ei reală, absolută, despre care voi vorbi spre final, este însăși scopul vieții sau, cu alte cuvinte, adevărata noastră natură?

Citește tot