POVESTEA NECENZURATĂ A LACTATELOR. DE CE AU 3 DIN 4 OAMENI INTOLERANȚĂ LA LACTOZĂ

lactoza
Zilele trecute, m-am apucat să scriu un articol pentru blogul colaboratorilor mei de la Unicorn Naturals, tema fiind una foarte profund studiata de mine în trecut: lactatele și, mai exact, intoleranța la lactoză. Ajungând, însă, aproape de sfârșitul lucrului, mi-am dat seama că articolul e nepublicabil. Și nu pentru că nu era suficient de bun, ci pentru că era scris într-un mod personal, incisiv și fără cenzura absolut necesară atunci când este vorba de bloguri serioase, de companie. În schimb, pe blogul meu ați citit în numeroase rânduri lucruri mult mai dure și lipsite de menajamente. Așa că vă ofer vouă textul final, necenzurat și în integralitate, urmând ca pe blogul prietenilor mei să public varianta care se cuvine. Așadar, să începem.

În ciuda faptului că foartă multă lume a auzit de intoleranța la lactoză, cei mai mult cred că aceasta nu este altceva decât un fenomen bizar care afectează o mână de oameni – cei mai ghinioniști, pare-se, de pe fața pământului –, care nu se mai pot bucura în voie, din cauza acestui “blestem”, de minunatele și binemeritatele lactate. Este pe deplin adevărat că această intoleranță înseamnă, în linii mari, pierderea capacității organismului de a mai digera lactoza (principalul zahăr din lapte), consecința fiind o serie de manifestări gastrointestinale extrem de neplăcute.

Ceea ce nu știu decât foarte puțini oameni este că pierderea acestei capacități de a digera lactoza este una perfect normală după perioada de alăptare, anomalia fiind, în realitate, tocmai contrariul, adică procesul de adaptare și, în final, căpătarea unei capacități a organismului de a tolera această substanță. Pare neclar? Ciudat? Sau poate complicat? Ne vom lămuri imediat despre ce este vorba.

Deși în zilele noastre ni se pare absolut normal să consumăm toată viața lapte provenit de la animale, precum și o mulțime de alte produse fabricate din acesta, crezând, cumva, că acest obicei alimentar datează, practic, dintotdeauna, în realitate specia noastră consumă aceste așa-zise alimente de aproximativ 10.000 de ani, adică din perioada în care omul a început să practice agricultura și să crească animale în captivitate.

De ce este relevant acest aspect? Și, în plus, cum vi se pare această perioadă de timp? Mare? Mică? Irelevantă? Ei, bine, dacă luăm în considerare vârsta speciei noastre (Homo sapiens), care este de aproximativ 200.000 de ani, perioada de timp (10.000 de ani) în care omul a consumat lapte și produse derivate pe tot parcursul vieții este una absolut nesemnificativă. Avem, așadar, de-a face cu un obicei alimentar inedit, nefiresc pentru un mamifer deja înțărcat și nemaiîntâlnit la nicio altă specie de animale, cu atât mai mult cu cât acest lapte nici măcar nu are o proveniență umană, ci este recoltat de la alte animale, cu fiziologii și nevoi nutriționale cu totul diferite de ale noastre.

Astfel, acest nou obicei alimentar ne-a însoțit în doar 5% din timpul existenței noastre ca specie (10.000 din 200.000 de ani), complet insuficienți pentru ca organismul să se adapteze pe deplin și să trateze laptele ca pe un aliment firesc, cu adevărat potrivit consumului. În plus, faptul că doar o foarte mică perioadă din istoricul nostru ca specie am consumat aceste produse ne demonstrează clar, fără urmă de îndoială, că acest obicei alimentar nu este absolut deloc unul necesar. Iar acest lucru este mai mult decât limpede dacă ne gândim că, în caz contrar, în absurdul scenariu în care omul ar fi fost construit într-un mod atât de greșit încât să depindă, efectiv, de laptele muls de la felurite alte animale, este absolut clar că nu am fi supraviețuit cei aproximativ 190.000 de ani în care nu am beneficiat deloc de acesta. Logic, nu-i așa?

Astfel, unul dintre efectele acestor realități, pe lângă o serie de alte probleme de sănătate, unele dintre ele chiar foarte grave, este intoleranța la lactoză, situație care nu este întâlnită deloc rar, ci, dimpotrivă, extrem de frecvent, afectând, atenție!, 75% din populația planetei. Dar ce este, mai exact, această intoleranță la lactoză și cum se manifestă aceasta în corpul uman? Ei, bine, aceasta reprezintă incapacitatea organismului de a digera lactoza (zahărul din lapte), din cauza deficienței de lactază (enzimă intestinală având rolul de a descompune lactoza în glucoză și galactoză, permițând, apoi, absorbirea acestor carbohidrați din intestinul subțire), fenomen apărut în mod natural în organismul uman și al tututor celorlalte mamifere, după perioada de alăptare. Mai exact, există o genă (LCT) care furnizează instrucțiunile necesare producerii de lactază și care este programată să-și diminueze gradual activitatea, până la dispariție, odată ce este depășită vârsta normală a alăptării.

Așadar, în cazul în care producția lactazei este mult diminuată, lactoza nu mai este procesată și absorbită la nivelului intestinului subțire, trecând nedigerată în colon, unde se manifestă printr-o serie de simtome neplăcute, cum ar fi greață, flatulență, diaree, balonare, stomac zgomotos, crampe, dureri stomacale și stare generală proastă. Severitea acestor simptome se manifestă în funcție de cantitatea de lactoză ingerată, acestea instalându-se în minutele sau orele următoare consumului. Iar acest lucru se întâmplă iarăși și iarăși, de fiecare dată când sunt consumate aceste produse, efectul fiind o calitate a vieții vizibil și serios afectată.

Dar dacă, în ciuda consumului de lactate, nu experimentezi aceste simptome? Dacă faci parte dintre acei puțini oameni (1 din 4 persoane) care nu suferă de această intoleranță? Să însemne, oare, acest lucru că organismul tău este, așa cum pretind unii, unul evoluat? Nicidecum. În schimb, poți știi, cu siguranță, că strămoșii tăi în linie directă și-au abuzat corpurile, într-un mod nesănătos, masiv și periodic, generație după generație, cu un “aliment” absolut impropriu consumului. Și nu au făcut acest lucru nici pentru evoluția genetică a speciei și nici de dragul urmașilor toleranți la lactoză, ci de nevoie (in lipsa alimentelor firești speciei noastre), din comoditate (evident că este mai ușor să furi laptele altor animale decât să-ți procuri propria hrană naturală), de dragul gustului (s-a dovedit că laptele provoacă dependență fizică și psihologică) sau în virtutea unei tradiții deja înrădăcinate (din păcate, de foarte multe ori, obiceiurile și condiționările sociale propagate din inerție, fără trecerea prin filtrul gândirii, au consecințe foarte negative).

Din punct de vedere medical, există 3 tipuri de intoleranță la lactoză. În primul rând, este vorba de intoleranța primară, care este cea despre care am vorbit până acum și care apare de regulă, în mod firesc, între 2 și 6 ani, dar poate apărea și la o vârstă mai târzie. Incidența intoleranței primare (75% din populația lumii) este cea mai crescută în rândul populațiilor provenite din Africa, Asia și America de Sud (peste 90%) și cea mai scăzută în cazul locuitorilor din nordul Europei (aproximativ 5%).

În afară de această formă de intoleranță, care este întâlnită extrem de des, există și intoleranța secundară, care apare, câteodată, în urma unor afecțiuni cronice (boala Crohn sau boala celiacă) sau acute (gastroenterită). În plus, mai există o formă de intoleranță apărută încă de la naștere (congenitală); aceasta este cauzată de o mutație a genei LCT și apare extrem de rar (rata cea mai ridicată este înregistrată în Finlanda, unde acest tip de intoleranță afectează doar 1 din 60.000 de nou-născuți).

De asemenea, ar trebui să mai reținem că simpla manifestare a simptomatologiei menționată mai devreme nu înseamnă neapărat faptul că suferim de această intoleranță, testele specifice fiind cea mai exactă metodă de verificare. În acest sens, în afară de simptomatologia suspectă, specialiștii recomandă efectuarea acestor teste și în cazurile de diagnostic diferențial între intoleranța primară și secundară (boala Crohn, celiachie, colită ulceroasă), în cazul existenței simptomelor aparținând sindromului de colon iritabil sau în cel de hipoglicemie de cauză nespecificată.

Ce este, oare, de făcut în cazul destul de probabil în care ai fost diagnosticat cu intoleranță la lactoză? Există, poate, vreun tratament? Vreo pastilă? Sau un unguent? Evident că nu se poate pune problema de așa ceva, din moment ce, așa cum am precizat mai devreme, intoleranța la lactoză este o consecință normală a trecerii de la stadiul alăptării spre cel al maturității, excepția (sau anomalia) nefiind nicidecum aceasta, ci tocmai opusul ei, adică toleranța dobândită de o mică parte din populația lumii.

lactoza

Așadar ce ne rămâne de făcut? Desigur, singurul lucru care elimină efectelele acestei intoleranțe este renunțarea totală, pentru tot restul vieții, la orice fel de produse lactate (de origine animală). Iar acest lucru este recomandabil și pentru toți cei care, în mod aparent, pot tolera fără mari probleme lactoza. Iar în cazul în care ați luat această inteligentă hotărâre, este foarte important de știut că pe lângă lapte și toate celelalte produsele lactate, există multe alte alimente care conțin lactoză, printre acestea numărându-se mezelurile, sosurile ambalate și supele la plic, unele sortimente de pâine, făina, dulciuri (înghețata, ciocolata, prăjituri, torturi, produse de patiserie), ketchup, muștar, maioneză, margarina și unii îndulcitori.

Vă întrebați, probabil, care sunt consecințele eliminării lactatatelor din dietă? Sunt ele pozitive? Sau negative? Vom mai avea suficient calciu? Sau există, oare, și alte surse din care ne putem asigura acest atât de important mineral? Din fericire, toate aceste întrebări au, fără excepție, doar răspunsuri liniștitoare și îmbucurătoare.

În primul rând, trebuie spus că oamenii de știință au descoperit faptul că laptele provenit de la animale este cancerigen. Un studiu realizat de specialiștii de la Harvard a ajuns la concluzia ca laptele este cancerigen, în special din cauza estrogenului, un hormon pe care acesta îl conține într-o cantitate foarte mare. Studiul a comparat rata cancerului și modul de alimentație din 42 de tari ale lumii. Concluzia a fost că în țările unde se consumă mai multe lactate rata cancerului testicular este mai mare. De asemenea, un alt studiu, realizat tot de oamenii de știința de la Harvard, a ajuns la concluzia ca există o legătură directă între cancerul ovarian și consumul de lapte, iar alte studii similare demonstrează legătura intre lapte și alte forme de cancer (de prostată, de sân).

De asemenea, este foarte important de știut că lactatele reprezintă cea mai proastă alegere atunci când vine vorba de surse de calciu asimilabil. De ce? Pentru că proteina din lapte, caseina, are, la fel ca orice altă formă de proteină de origine animală, un puternic efect acid, având drept consecință pierderi (și nu acumulări) de calciu de la nivelul sistemului osos (pentru a menține un nivel optim în ceea privește pH-ul sângelui, între 7,35 și 7,45, organismul se folosește de depozitele de calciu din oase pentru a neutraliza și a elimina prin urină excesul de aciditate).

De altfel, există numeroase studii de prestigiu care confirmă faptul că laptele dăunează grav sistemului osos. Iată doar câteva exemple:

  • Un studiu realizat timp de 12 ani, pe 77.761 femei, cu vârste cuprinse între 34 și 59 de ani, a arătat că un consum ridicat de lactate nu conduce la diminuarea riscului de fracturi de șold sau antebraț;
  • Un studiu realizat de Harvard School of Public Health, cu privire la incidența fracturilor de șold la femeile aflate la menopauză, arată că un consum de lactate nu reduce riscul apariției acestor traume;
  • Oamenii de știință de la Universitatea Yale au cercetat 34 de studii realizate în 16 țări și au ajuns la concluzia că țările cele mai afectate de osteoporoză sunt acelea în care consumul de lactate, carne și alte produse de origine animală este cel mai ridicat;
  • Un studiu realizat de specialiștii de la Universitatea din California a arătat faptul că femeile care consumă în special proteine de origine animală, inclusiv lactate, prezintă un risc de 3 ori mai mare să sufere de pierderi ale densității osoase și de fracturi decât cele care își asigură necesarul de proteine din surse vegetale.

Așadar, lucrurile sunt destul de clare și nu o spun eu, ci studii științifice de anvergură, realizate de specialiști de renume mondial. Din fericire, în ceea ce privește nutrienții din lapte, în general, și calciul, în special, există o mulțime de opțiuni vegetale de foarte bună calitate, care, în schimb, nu prezintă nici măcar unul dintre riscurile la care vă supuneți consumând lactate de origine animală. Astfel, puteți alege dintre legumele cu frunze de culoare verde închis, broccoli, varză kale sau collard, varză chinezească, fasole, soia, linte și alte leguminoase, frunze de muștar, bok choy, susan, migdale, precum și lapte vegetal fortificat sau tofu preparat cu sulfat de calciu. În plus, există o gamă variată de opțiuni vegetale, acestea înlocuind perfect, în ceea ce privește gustul, atât laptele, cât și alte preparate lactate (iaurt, brânză, smântână etc.). În ceea ce privește laptele vegetal, vă recomand să încercați sortimentele de lapte de cocos, de migdale, de cânepă, de orez brun și de susan.

Cred, cu tărie, că e timpul să învățăm din informațiile și din faptele incontestabile pe care le avem la dispoziție și să încetăm a ne mai încăpățâna în mod prostesc și absolut autistic. Nu ai intoleranță la lactoză? Foarte bine, dar asta nu înseamnă că trebuie să mănânci o “hrană” improprie și profund dăunătoare. Ai intoleranță la lactoză? Nu te mai simți bolnav, nefericit, năpăstuit de soartă. Ești, după cum bine ai înțeles deja, perfect sănătos și normal. Iar în ceea ce privește tot felul de tertipuri, de genul produselor facute din lapte de animal, lipsite, prin procedee chimice industriale, de lactoză, pot spune că, personal, mi se par de-a dreptul patetice. Pentru că este vorba de exact același lucru pe care îl fac cei care se îndoapă cu tot felul de mizerii nesănătoase doar pentru că există Colebil (de altfel, după cum probabil ați văzut, și halucinanta reclamă la acest medicament îndeamnă, cu neobrăzare și cinism, fix în acest sens). Este, oare, chiar atât de greu de înțeles că nu tot ce zboară se mănâncă?

În final, țin să reamintesc, pentru întipărirea trainică, 5 cuvinte extrem de inportante, pe care le-am folosit în urmă cu 4 ani și jumătate (vara anului 2013), atunci când am explicat pe blog, pentru prima dată, de ce nu mai consum secreția mamară a animalelor: LAPTELE ESTE DOAR PENTRU BEBELUȘI. Aceasta este realitatea. Obiectivă, logică, incontestabilă. Să vă fie de folos!

P.S. Ești reprezentantul unui brand care se adresează nevoilor reale ale oamenilor (sănătate, nutriție, sport, wellbeing, wellness)? Dorești să te adresezi zilnic unui public format din mii de potențiali clienți? Dorești să-ți promovezi produsele sau serviciile pe blogul meu? Sau poate dorești să-ți creez propriul blog de succes, pe care să scriu periodic un conținut original, valoros și apreciat de oameni? Dacă răspunsul tău este afirmativ, contactează-mă și îți voi spune, pe larg, cum te pot ajuta. Iar dacă nu mă cunoști încă suficient de bine, poți afla mai multe lucruri despre mine și despre blogul meu aici.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl împărtășești și prietenilor tăi!

Articol scris de Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care scriu, din pasiune și cu speranța la o lume mai bună. Îmi place să provoc, să ajut și să inspir oamenii pentru a reuși să depășească barierele, mentalitățile și paradigmele distructive, în scopul de a schimba în bine modul în care gândesc și își trăiesc viața. Acesta este, de altfel, scopul acestui blog. (CITEȘTE TOT)