GLUTENUL, CAUZĂ A DEPRESIEI ȘI ANXIETĂȚII?

glutenul
Ffără îndoială, glutenul (principala proteină din grâu, orz, secară, speltă și kamut) este unul dintre subiectele de nutriție cel mai intens dezbătute în ultima vreme. Iar în legătură cu acesta, după cum probabil că ați observat, taberele sunt împărțite într-un mod destul de radical. Pe de o parte, se situează adversarii declarați ai glutenului. Unii l-au eliminat sau îl evită pentru simplul fapt că dieta fără gluten este la modă. Alții pentru că au citit sau auzit că glutenul e dăunător sănătății, fără a ști exact despre ce este vorba și care ar fi riscurile la care se supun. Alții, însă, sunt bine informați și au motive temeinice pentru a elimina din alimentație toate produsele care conțin această substanță.

Iar alții, pe de altă parte, nu văd în gluten absolut niciun pericol, iar acest lucru se întâmplă fie pentru că obișnuiesc să dea crezare acelei părți a lumii medicale care încă nu a priceput adevărurile științifice ale zilelor noastre, fie pentru că iubesc prea mult pâinea, cozonacii, covrigii, biscuiții, gogoșile, pastele și pizza, făcând abstracție, de dragul gustului, de faptul că aceste produse le pot cauza mari probleme de sănătate.

În privința celor care consumă cu seninătate produse pline de gluten, pot spune că cea mai mare greșeală este faptul că aceștia trăiesc cu greșita impresie că doar cei care suferă de afecțiunea autoimună numită boala celiacă (aproximativ 1% din populația globului) și care se presupune că manifestă o simptomatologie specifică, foarte evidentă, în principal de natură digestivă (dureri și crampe abdominale, diaree sau constipație, greață, vărsături, bolborosit al stomacului, flatulență urât mirositoare, scaune urât mirositoare, scaune cenușii) trebuie să-l elimină din alimentație.

În realitate, simptomatologia e foarte vastă (există peste 300 de posibile simptome), putând fi afectată orice parte a corpului. Conform unui studiu, pacienții cu boală celiacă evidentă clinic reprezintă doar 12,5% din numărul total al persoanelor care suferă, de fapt, de boală celiacă, 87,5% dintre aceștia neavând simptome evidente la nivelul intestinului. Astfel, pentru fiecare pacient simptomatic cu boala celiacă, există 8 pacienți fără simptome gastro-intestinale1.

Dar evident că subiectul acestui articol nu este boala celiacă. Am ținut, însă, să ofer aceste informații în scopul de a arăta că subiectul glutenului este unul cu mult mai complex decât se crede, deși este, mult prea des, tratat cu superficialitate și chiar cu inconștiență. De fapt, boala celiacă este doar una dintre consecințele consumul de gluten, anumite forme de reactivitate negativă a acestuia fiind universale, adică valabile pentru imensa majoritate sau chiar pentru întreaga populație a planetei. De altfel, Dr. Alessio Fasano, unul dintre cercetătorii de top ai lumii în domeniul glutenului, susține că “spre deosebire de toate celelalte proteinele, organismul uman nu poate digera în întregime glutenul”.

Una dintre marile probleme care există în ceea ce privește glutenul este că testele de laborator folosite de regulă la ora actuală, cel puțin în primă instanță, pentru diagnosticarea bolii celiace analizează doar existența anticorpilor la alfa-gliadine și transglutaminaza-2, care sunt doar 2 componente ale proteinei din grâu. Mai exact, pentru a înțelege exact despre ce este vorba, trebuie știut că glutenul este format din gliadine și glutenine, gliadinele fiind alcătuite, la rândul lor, din alfa, beta-, gama- și omega-gliadine. În plus, grâul mai conține 2 proteine, care sunt aglutininele și prodinorfinele. Iar după ingerarea grâului, enzimele din tractul digestiv numite transglutaminaze tisulare (tTG) descompun componentele grâului, formându-se alte proteine, printre care și gliadina deaminată și gluteomorfinele.

Compoziția grâului

Iar problema este faptul că s-a dovedit că oamenii reacționează la mult mai multe componente ale glutenului și ale grâului în general decât cele 2 testate de regulă pentru diagnosticarea bolii celiace. Astfel, s-au constatat reacții la beta-gliadină, gama-gliadină, omega-gliadină, glutenină, aglutinina din germeni de grâu (WGA), transglutaminaza-3 sau transglutaminaza-6 23456. Toate aceste reacții poartă numele generic de sensibilitate la gluten non-celiacă (NCGS).

Una peste alta, s-a constatat faptul că glutenul este asociat cu nu mai puțin de 55 de afecțiuni, multe dintre ele fiind extrem de grave 7. Printre acestea se numără cancerul, osteoporoza, sindromul de intestinul iritabil, sindromul de intestinul inflamat, anemia, oboseala cronică, diabetul de tip 1, dermatita, psoriasis, artrita reumatoidă, lupus, scleroza multiplă, hipotiroidismul Hashimoto și, în general, toate bolile autoimune. De asemenea, glutenul poate cauza numeroase afecțiuni psihiatrice și neurologice 8, cum ar fi autismul 9, ADHD 10, neuropatia periferică, epilepsia, schizofrenia 11, demența 12, anxietate 13 și depresie 14. Majoritatea persoanelor la care sensibilitatea la gluten se manifestă la nivel neurologic nu au niciun fel de simptome intestinale 15.

Așadar, atât depresia, cât și anxietatea pot avea drept cauză consumul de gluten. Iar în sprijinul acestei afirmații mai pot aduce multe alte studii științifice. Dar de ce se întâmplă acest lucru? Care este mecanismul prin care glutenul provoacă apariția acestor afecțiuni? Așa cum arătam, făcând trimitere la numeroase studii științifice 1617181920, în articolul în care explicam cum se poate vindeca depresia și anxietatea (fără medicamente sau psihoterapie), cauza principală a acestor afecțiuni este inflamația cronică din organism.

Dar ce este, mai exact, inflamația? Ei, bine, aceasta este un răspuns al sistemului imunitar declanșat de stimuli nocivi, agenți patogeni microbieni sau leziuni. Când un factor declanșator rămâne constant sau când celulele sistemului imunitar sunt activate în mod continuu, răspunsul inflamator poate deveni cronic. Inflamația este de obicei asociată cu niveluri ridicate de citokine proinflamatorii și proteine de fază acută, cum ar fi interferonii (IFN), interleukina (II)-1, IL-6, factorul necrozei tumorale alfa (TNF-a) și proteina reactivă (CRP).

În ceea ce privește anumite substanțe aflate în grâu și alte cereale, în frunte cu glutenul, acestea s-au dovedit a fi inflamatorii 21. Iar această reacție este, repet, universală, fiind valabilă și la persoanele care nu suferă de boala celiacă. Mai exact, proteinele din grâu ingerate irită tractul digestiv, afectând inclusiv mucoasa intestinală și flora microbiană. Glutenul aflat în tractul digestiv conduce la producerea unui compus numit zonulina, care provoacă, printre altele, și permeabilitatea intestinală, aceasta fiind un factor foarte nociv pentru sănătatea organismului 22.

Așadar, știința modernă este destul de categorică: consumul de gluten produce inflamația cronică, aceasta fiind, la rândul ei, principala cauză a depresiei și anxietății. Care ar fi atunci soluția? În mod evident, singurul lucru pe care îl putem face este renunțarea la toate cerealele care conțin gluten și, în plus, la toate produsele procesate care conțin această proteină (din păcate, extrem de multe astfel de produse au în componență gluten).

Știu că e foarte posibil să vă întrebați dacă eliminarea din alimentație a acestor cereale (grâu, orz, secară, speltă și kamut) este benefică organismului nostru. Nu sunt cerealele importante și chiar vitale sănătății? Nu conțin ele, oare, o serie de nutrienți esențiali pe care nu ni-i putem procura din alte surse? Nu, nicidecum. Studiile arătată în mod clar că o dietă lipsită fără gluten nu ne privează de niciun nutrient 23.

De altfel, adevărul este că nicio categorie de alimente nu a fost vreodată mai mistificată și mai supraestimată decât cerealele. Iar explicația e simplă: acestea sunt ieftine și sățioase. Atât și nimic mai mult. Pentru că, din punct de vedere al densității nutriționale, cerealele (și mă refer chiar la mult lăudatele cereale integrale) sunt printre alimentele cele mai sărăcăcioase în nutrienți 24. Mai mult decât atât, cerealele conțin  anti-nutrienți (acid fitic) care inhibă absorbția de minerale în organism. Așadar, pe lângă faptul că nu ne oferă decât o cantitate modestă de nutrienți, cerealele ne mai și răpesc din nutrienții furnizați de alimentele adevărate.

În plus, poate că cel mai convingător argument care dovedește că cerealele nu sunt esențiale pentru sănătate, este faptul că acestea au fost introduse în alimentația abia acum aproximativ 10.000 de ani, după apariția agriculturii. Iar acest lucru înseamnă extrem de puțin, dacă privim retrospectiv întregul istoric al speciei umane. Mai exact, 66.000 de generații au evoluat într-un mediu lipsit de cereale, în timp ce doar 367 de generații au consumat aceste alimente. Iar dacă luăm în considerare faptul că după ce specia umană a început să se hrănească cu cereale creierul acestuia a pierdut 10% din volum, iar trupul a pierdut 15 centimetri din înălțime, putem fi îndreptățiți să credem că acestea nu reprezintă, așa cum se pretinde, o opțiune benefică și sănătoasă.

Pentru mine, personal, decizia de a elimina cerealele care conțin gluten (și, de altfel, toate celelalte cereale) a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată din punct de vedere nutrițional. Efectele asupra corpului și în special asupra psihicului sunt atât de spectaculoase, încât nu aș putea reveni la consumul de cereale pentru nimic în lume. Mai exact, pentru mine, vindecarea de anxietate, atacuri de panică și depresie se datorează, în bună măsură, adoptării unei diete fără gluten și fără cereale. De aceea, vă recomand și vouă să faceți această schimbare care, cu siguranță, vă va schimba viața în bine. Iar pentru a reuși să faceți acest lucru, promit că vă voi răspunde oricărei întrebări sau nelămuriri pe această temă, făcând tot ceea ce îmi stă în putință să vă ajut.

De altfel, pentru a veni în ajutorul celor care se confruntă cu astfel de probleme, am hotărât să îmi folosesc pregatirea în psihologie, cunoștințele de nutriție, practica sesiunilor de coaching și propria experiență vindecătoare. Astfel, am creat un program transformațional pe care l-am numit SERENITY RESET și care se adresează în special celor care suferă de anxietate, atacuri de panică și depresie, dar și, în general, tuturor celor care doresc să dobândească și să mențină o stare optimă a sănătății psiho-emoționale. Pentru mai multe amănunte despre program puteți accesa pagina acestuia aici.

Să vă fie de folos!

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl împărtășești și prietenilor tăi!

 

Referințe științifice:

(1) Conleth Feighery.  Coeliac disease. BMJ 1999; 319: 236. https://doi.org/10.1136/bmj.319.7204.236

(2) Willemijn Vader, Yvonne Kooy, Peter van Veelen, Arnoud de Ru, Diana Harris, Willemien Benckhuijsen, Salvador Peña, Luisa Mearin, Jan Wouter Drijfhout, Frits Koning. The gluten response in children with celiac disease is directed toward multiple gliadin and glutenin peptides. June 2002 Volume 122, Issue 7, Pages 1729–1737. https://doi.org/10.1053/gast.2002.33606

(3) Hashimoto S, Hagino A. Wheat germ agglutinin, concanavalin A, and lens culinalis agglutinin block the inhibitory effect of nerve growth factor on cell-free phosphorylation of Nsp100 in PC12h cells. Cell Struct Funct. 1989 Feb; 14(1): 87-93. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2720800

(4) Aleanzi M, Demonte AM, Esper C, Garcilazo S, Waggener M. Celiac disease: antibody recognition against native and selectively deamidated gliadin peptides. Clin Chem. 2001 Nov; 47(11): 2023-8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11673371

(5) Kim SY, Jeitner TM, Steinert PM. Transglutaminases in disease. Neurochem Int. 2002 Jan;40(1): 85-103. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11738475

(6) Hadjivassiliou M, Aeschlimann P, Strigun A, Sanders DS, Woodroofe N, Aeschlimann D. Autoantibodies in gluten ataxia recognize a novel neuronal transglutaminase. Ann Neurol. 2008 Sep; 64(3): 332-43. doi: 10.1002/ana.21450. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18825674

(7) Farrell RJ, Kelly CP. Celiac sprue. N Engl J Med. 2002 Jan 17; 346(3): 180-8. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11796853

(8) Jessica R. Jackson, William W. Eaton, Nicola G. Cascella, Alessio Fasano, and Deanna L. Kelly. Neurologic and Psychiatric Manifestations of Celiac Disease and Gluten Sensitivity. Psychiatr Q. 2012 Mar; 83(1): 91–102. doi:  10.1007/s11126-011-9186-y. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3641836/

(9) Lau NM, Green PH, Taylor AK, Hellberg D, Ajamian M, Tan CZ, Kosofsky BE, Higgins JJ, Rajadhyaksha AM, Alaedini A. Markers of Celiac Disease and Gluten Sensitivity in Children with Autism. PLoS One. 2013 Jun 18; 8(6): e66155. doi: 10.1371/journal.pone.0066155. Print 2013. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23823064

(10)  Jackson JR, Eaton WW, Cascella NG, Fasano A, Kelly DL. Neurologic and psychiatric manifestations of celiac disease and gluten sensitivity. Psychiatr Q. 2012 Mar; 83(1): 91-102. doi: 10.1007/s11126-011-9186-y. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21877216

(11) Ludvigsson JF, Osby U, Ekbom A, Montgomery SM. Coeliac disease and risk of schizophrenia and other psychosis: a general population cohort study. Scand J Gastroenterol. 2007 Feb; 42(2): 179-85. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17327937

(12) Hu WT, Murray JA, Greenaway MC, Parisi JE, Josephs KA. Cognitive impairment and celiac disease. Arch Neurol. 2006 Oct; 63(10): 1440-6. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17030661

(13)  Urban-Kowalczyk M, Śmigielski J, Gmitrowicz A. Neuropsychiatric symptoms and celiac disease. 14 October 2014 Volume 2014: 10 Pages 1961—1964. https://doi.org/10.2147/NDT.S69039

(14) Peters SL, Biesiekierski JR, Yelland GW, Muir JG, Gibson PR. Randomised clinical trial: gluten may cause depression in subjects with non-coeliac gluten sensitivity – an exploratory clinical study. Aliment Pharmacol Ther. 2014 May; 39(10): 1104-12. doi: 10.1111/apt.12730. Epub 2014 Apr 1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24689456

(15) Hadjivassiliou M, Sanders DS, Grünewald RA, Woodroofe N, Boscolo S, Aeschlimann D. Gluten sensitivity: from gut to brain. Lancet Neurol. 2010 Mar; 9(3): 318-30. doi: 10.1016/S1474-4422(09)70290-X. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20170845

(16) Michael Berk, Lana J Williams, Felice N Jacka, Adrienne O’Neil, Julie A Pasco, Steven Moylan, Nicholas B Allen, Amanda L Stuart, Amie C Hayley, Michelle L Byrne, Michael Maes. So depression is an inflammatory disease, but where does the inflammation come from? MC Medicine 2013 11: 200. https://doi.org/10.1186/1741-7015-11-200

(17) Dowlati Y, Herrmann N, Swardfager W, Liu H, Sham L, Reim EK, Lanctôt KL. A meta-analysis of cytokines in major depression. Biol Psychiatry. 2010 Mar 1; 67(5): 446-57. doi: 10.1016/j.biopsych.2009.09.033. Epub 2009 Dec 16. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20015486

(18) Pasco JA, Nicholson GC, Williams LJ, Jacka FN, Henry MJ, Kotowicz MA, Schneider HG, Leonard BE, Berk M. Association of high-sensitivity C-reactive protein with de novo major depression. Br J Psychiatry. 2010 Nov; 197(5): 372-7. doi: 10.1192/bjp.bp.109.076430. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21037214

(19) Reichenberg A, Yirmiya R, Schuld A, Kraus T, Haack M, Morag A, Pollmächer T. Cytokine-associated emotional and cognitive disturbances in humans. Arch Gen Psychiatry. 2001 May; 58(5): 445-52. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11343523

(20) Hannestad J, DellaGioia N, Bloch M. The effect of antidepressant medication treatment on serum levels of inflammatory cytokines: a meta-analysis. Neuropsychopharmacology. 2011 Nov; 36(12): 2452-9. doi: 10.1038/npp.2011.132. Epub 2011 Jul 27. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21796103

(21) Karin de Punder, Leo Pruimboom. The Dietary Intake of Wheat and other Cereal Grains and Their Role in Inflammation. Nutrients 2013, 5(3), 771-787. https://doi.org/10.3390/nu5030771

(22) Fasano A. Zonulin and its regulation of intestinal barrier function: the biological door to inflammation, autoimmunity, and cancer. Physiol Rev. 2011 Jan; 91(1): 151-75. doi: 10.1152/physrev.00003.2008. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21248165

(23) Salazar Quero JC, Espín Jaime B, Rodríguez Martínez A, Argüelles Martín F, García Jiménez R, Rubio Murillo M, Pizarro Martín A. Nutritional assessment of gluten-free diet. Is gluten-free diet deficient in some nutrient? An Pediatr (Barc). 2015 Jul;83(1):33-9. doi: 10.1016/j.anpedi.2014.08.011. Epub 2014 Oct 7. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25304452

(24) Maillot M, Darmon N, Darmon M, Lafay L, Drewnowski A. Nutrient-dense food groups have high energy costs: an econometric approach to nutrient profiling. J Nutr. 2007 Jul; 137(7): 1815-20. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17585036

Articol scris de Nick Teodorescu
Mă numesc Nick Teodorescu și sunt psiholog, coach și creator al Serenity Reset, program integrativ de echilibrare psiho-emoțională adresat persoanelor cu simptome specifice depresiei și anxietății. ​(CITEȘTE TOT)