DE CE NU MAI MĂNÂNC CARNE

Credit: Rowan Corkill
Într-o bună zi, cu mulți ani în urmă, mi-a venit „nebuneasca” idee de a nu mai mânca carne. Am gândit, am analizat, am studiat, am trecut totul prin filtrul inimii și am experimentat. Iar concluzia mea a fost că am luat, din toate punctele de vedere și fără nici cea mai mică îndoială, una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. Dar care să fie, oare, motivele pentru care am încetat a mai mânca carnea animalelor? Împărtășesc cu voi toate aceste argumente, din dragoste față de toate ființele planetei, ca iubitor de nonviolență, dreptate și adevăr, dar și din dorința de a ajuta oamenii capabili și dornici de cunoaștere și schimbare în bine.

Știu bine că anumite pasaje vi se vor părea dure, exagerate, greu de înțeles și acceptat, dar am ales să pun un țel nobil în fața unor eventuale sensibilități personale. Oricum, vă asigur că nu doresc să jignesc, să atac sau să judec pe nimeni, iar celor pe care îi voi supăra le cer, încă de pe acum, iertare. În cazul în care nu veți gusta stilul primelor 3 puncte ale articolului, vă sfătuiesc să nu renunțați și să îl citiți începând cu cel de-al 4-lea punct, unde prezint o serie de informații spectaculoase, imposibil de contestat, urmând ca, mai târziu, să vă puteți întoarce și la începuturile mai greu digerabile. Și orice ar fi, vă rog să nu părăsiți acest articol înainte de a citi cel de-al 10-lea punct al acestuia, unde se află esența întregii argumentații. Ar fi păcat să o ratați.

Iată, așadar, motivele pentru care nu mai mănânc carne:

1. Pentru că am constatat că nu am nici gheare, nici incisivi puternici și nici colții lungi și ascuțiți. Concluzia: nu am nici una dintre calitățile și armele naturale ale animalelor de pradă, fiindu-mi limpede că aș muri rapid de foame dacă aș fi nevoit să vânez, pentru a supraviețui, cu mâinile goale. În schimb, am constatat că nu stau în patru labe, ci am o postură bipedă, iar brațele și în special mâinile sunt, la fel ca la primatelor mari, special construite pentru cules. Este adevărat că, la un moment dat, în Paleolitic, omul primitiv a început să mănânce animale și înțeleg perfect nevoia respectivă în contextul acelor vremuri. Condițiile de mediu și instinctul de supraviețuire îi mânau spre un astfel de comportament. Strămoșii noștri fuseseră nevoiți să părăsească ținuturile de baștină aflate pe malul de est al Africii și nu mai aveau acces în permanență la hrana primordială, formată în principal din fructe. Așa că oamenii au fost obligați să se adapteze și au început să caute, disperați, și alte surse de alimentație. Și astfel, pe lângă hrana curată, firească, oferită de natură, pe care, conform specialiștilor în paleoantropologie, continuă să o preferă, oamenii au ajuns să se hrănească și cu tot felul de scârboșenii.

Au început cu insecte, mici reptile, broaște, păsări șchioape sau într-o aripă, mici mamifere neajutorate, ouă clocite sau cadavrele unor viețuitoare ucise de adevăratele animale de pradă. Cam atât reușeau să “vâneze”, pentru moment, acei oameni și nimic mai mult. De aceea, vă sfătuiesc să priviți cu rezervă acest ridicol mit al vânătorului perfect care ar fi, chipurile, ființa umană. Pricep foarte bine că trăim într-o lume patriarhală, profund violentă, dominată de bărbați, cărora le provoacă o efectivă plăcere proiectarea unei astfel de imagini idilice despre propriii strămoși, dar haideți să revenim cu picioarele pe pământ. Până la prăzile mari, adevărate, doborâte prin inventarea și folosirea unor arme, menite a le compensa inexistența înzestrării naturale în scopul uciderii de animale, mai avea să treacă foarte mult timp.

Personal, am încetat să mai trăiesc cu proasta impresia că omul se află în vârful lanțului trofic, că este prădătorul suprem al planetei și, în consecință, că este capabil și perfect îndreptățit să mănânce pe oricine îi poftește inima. Calculat pentru prima dată în istorie, indicele nivelului trofic corespunzător omului este de doar 2.2 (pe o scară de la 1 la 5.5), deci semnificativ sub medie, pe același nivel cu porcul și hamsia. Acestea sunt datele științifice și este logic să le dăm crezare fără șovăire în fața unor mituri ridicole și fără nicio legătură cu realitatea.

Revin puțin la unul dintre motive invocate la început: inexistența colților lungi și ascuțiți. Dar totuși avem canini, nu-i așa? Este adevărat. Avem canini. Mici, amărâți, nesemnificativi, dar avem. Analizând acest aspect, am constatat că există o serie de mamifere erbivore (acesta este cuvântul corect, nu “ierbivor”!) care au canini mult mai lungi și mai puternici decât noi. Căprioara cu colți, hipopotamul și gorila sunt doar câteva exemple. Sunt convins că până și un copil de grădiniță știe că atât căprioara cu colți, cât și hipopotamul sunt animale eminamente erbivore, iar gorila nu mănâncă absolut niciodată carne, aceasta fiind un animal frugivor (sau folivor, în cazul gorilei de munte). Realitatea este că, în mare parte, cu mici excepții, mamiferele au canini, deși, dintre acestea, majoritare sunt erbivorele, rolul acestor dinți fiind strict defensiv, de cele mai multe ori doar de intimidare a posibililor agresori din natură.

2. Pentru că am învățat că, din punct de vedere anatomic și fiziologic, între specia noastră și animalele care mănâncă carne sunt diferențe foarte mari. Iar acest lucru mi-a ridicat mari semne de întrebare cu privire la așa-zisa “naturalețe” a consumului de carne. Astfel, mobilitatea laterală a mandibulei, nivelui de aciditate a salivei și a secreției gastrice, lungimea și, în general, construcția anatomică a tractului digestiv sunt caracteristici foarte asemănătoare la om și la mamiferele erbivore monogastrice și practic identice la om și la primatele frugivore (cimpanzeul, bonobo, gorila și urangutanul), acestea fiind, de altfel, animalelor cu care suntem cei mai asemănători din punct de vedere genetic.

Spre exemplu, gorila, care este cel mai mare și puternic primat de pe planetă nu vânează niciodată și se hrănește în proporție de 97% cu fructe și frunze verzi și 3% cu termite, ingerate, cel mai probabil, în mare parte, în mod accidental, odată cu adevărata lor hrană. O altă specie de primate, cimpanzeul, care este cel mai apropiat omului din punct de vedere genetic, este preponderent vegetarian. În plus, însă, cimpanzeii vânează uneori, în grup, mici primate, pe care ulterior le mănâncă. Cu toate acestea, Jane Goodall, autoritatea numărul 1 în lume în materie de cimpanzei, consideră că aceste vânători sunt eminamente ritualice și că nu sunt determinate de nevoia fiziologică a acestora de a consuma carne. De asemenea, bonobo este o specie de primate mai puțin cunoscută publicului larg, dar studiată intens în ultimii ani de către oamenii de știință. Aceste primate sunt la fel de apropiate din punct de vedere genetic de specia noastră, fiind, spre deosebire de cimpanzei, niște animale total nonviolente și având o structură socială matriarhală. Bonobo se hrănește în exclusivitate cu hrană vegetală, la fel cum o face, de altfel, și urangutanul, cea de-a patra specie de primate mari.

Pe de altă parte, specia umană nu are nici măcar una dintre caracteristice anatomice și fiziologice absolut necesare animalelor carnivore sau omnivore. Diferențele sunt imense și pornesc de la cele vizibile la o simplă observație comparativă a alcătuirii și a dinamicii corporale și merg până în cele mai mici detalii de natură fiziologică. Mai exact, carnivorele au tractul digestiv doar de cel mult 3-4 ori mai lung decât lungimea corpului, omnivorele de 4-6 ori, în timp ce la om acesta măsoară de aproximativ 8 ori lungimea corpului, exact ca în cazul primatelor mari. De asemenea, saliva omului este alcalină, pe când cea a carnivorelor și a omnivorelor este acidă, iar secreția de acid clorhidric la nivelul stomacului acestora este de până la 20 de ori mai puternică decât la oameni. Din această cauza, la om, digestia cărnii se face foarte greu și incomplet, resturile de carne putrezită rămânând în colon zile, săptămâni, luni sau chiar ani de zile, otrăvind organismul, lent, dar sigur, în permanență și cu efecte devastatoare pentru sănătate.

3. Pentru că îmi este foarte clar că nu dețin nici măcar unul dintre instinctele  animalelor carnivore sau omnivore. Nu poftesc la carnea animalelor ucise în trafic și aruncate pe mijlocul sau pe marginea șoselelor. Nu am, niciodată, nici cel mai mic impuls de a mă repezi cu mâinile la porumbeii care ciugulesc pe stradă, în piețe sau în parcuri, cu gândul de a-i sfâșia cu dinții și de a-i mânca acolo, pe loc, cruzi, proaspeți, calzi și înecați în sânge. Nu visez niciodată, cu ochii deschiși, la momentul în care aș ucide, cu sânge rece, miei, oi, iezi, capre, viței, vaci, porci, păsări sau căprioare. Nu poftesc niciodată, dar absolut niciodată, la carnea crudă a animalelor. De altfel, simplul gând mă scârbește și îmi provoacă o puternică senzație de greață și o reacție de profundă respingere și indignare.

Mai mult decât atât, nu îmi face nicio plăcere să asist sau să particip, în mod direct, cu mâinile mele, la uciderea pentru hrană a oricărui tip de animale. Iar dacă aș fi crezut vreodată, câtuși de puțin, în calitate de adult trăitor într-o lume profund pervertită și îmbătrânită în rele, că poate m-am născut cu instinctele necesare pentru a ucide și a mânca animale, aș fi acordat atenție comportamentului copiilor. Astfel, aș fi realizat că niciun copil de pe fața pământului căruia i se oferă un măr și un iepuraș nu se va repezi cu mâinile și cu dinții la gâtul iepurașului, preferând, în schimb, să se joace cu mărul. Cred că este limpede pentru noi toți că, dimpotrivă, orice copil, fără excepție, ar alege contrariul. Iar această demonstrație spune totul. Cu atât mai mult cu cât știm cu toții că niciun copil nu știe, cu adevărat, de unde provine “cărnița” care le este băgată, la propriu, pe gât. Credeți că, în cazul în care ar ști că acesta vine din trupul sfârtecat al animalului pe care îl iubise necondiționat și cu care se jucase cu o zi înainte, ar alege vreodată să-și mănânce prietenul?

Și dacă lucrurile nu ar fi deja suficient de clare și ar mai fi nevoie și de alte argumente, iată că oamenii de știință și profesioniștii în domeniul sănătății mintale au constatat faptul că lucrătorii din abatoare se confruntă cu o serie de consecințe emoționale și psihologice, cum ar fi violență domestică, izolare socială, anxietate, abuz de droguri și de alcool și tulburare de stres post-traumatic. De asemenea, s-a dovedit faptul că această ocupație conduce la creșterea criminalității în orașele unde există abatoare.

Astfel, concluzionând toate considerentele prezentate anterior în articol, am înțeles că oamenii nu sunt cu adevărat carnivori și nici măcar omnivori. Absolut toate argumentele științifice conduc spre această concluzie. Simpla observație, studiul paleoantropologiei, al anatomiei și fiziologiei umane, precum și psihologia și medicina modernă demonstrează faptul că Homo sapiens nu a apărut ca specie omnivoră, ci s-a adaptat la aceasta din rațiuni de supraviețuire într-o perioadă de timp dificilă, în care nu a avut, efectiv, de ales. Iar pentru mine această concluzie a venit ca o veste extraordinară. Nu am înțeles niciodată de ce oamenii sunt atât de mândri de închipuitul statut de omnivor. De ce ne-am încăpățâna să credem acest lucru? Personal, imi este foarte limpede că trăiesc în mileniul III și nu în Paleolitic, nefiind nevoie, în consecință, să fac compromisuri imense în ceea ce privește alegerile alimentare, în condițiile în care hrana firească speciei noastre se află din abundență, peste tot în jur, la dispoziția noastră.

Și aș mai vrea să fac o precizare. Se crede, în mod greșit, că a fi omnivor înseamnă necesitatea de a consuma concomitent atât hrană de origine vegetală, cât și hrană de origine animală. Sau, cu alte cuvinte, că omnivorii trebuie să mănânce câte puțin din toate. Nimic mai fals. În realitate, a fi omnivor înseamnă capacitatea organismului ființei respective de a obține nutrienții și energia necesare atât din plante, cât și din alimente de origine animală, nefiind obligatorii ca cele două surse de hrană să coexiste în același interval de timp.

4. Pentru că am înțeles, după o documentare îndelungată și serioasă, că, în ciuda credințelor false, dar adânc înrădăcinate, consumul de carne NU este necesar (dimpotrivă, este chiar profund dăunător) pentru buna funcționare a organismului uman. În acest sens, iată ce susține, ca poziție oficială publicată în decembrie 2016, The Academy of Nutrition and Dietetics (numită în trecut The American Dietetic Association), cea mai mare și mai prestigioasă organizație a medicilor nutriționiști și dieteticieni din lume:

“Este poziția Academiei de Nutriție și Dietetică faptul că dietele vegetariene corect planificate, inclusiv cea vegană, sunt sănătoase, adecvate din punct de vedere nutrițional și pot oferi beneficii sănătății, în ceea ce privește prevenirea și tratamentului anumitor boli. Aceste diete sunt potrivite tuturor etapelor vieții, inclusiv sarcina, alăptarea, copilăria (în toate fazele sale), adolescența, pentru adulți în vârstă și pentru atleți. Dietele bazate pe produse vegetale sunt mai sustenabile în ceea ce privește mediul decât dietele bogate în produse de origine animală pentru că acestea folosesc mai puține resurse naturale și sunt asociate cu mult mai puține daune aduse mediului. Vegetarienii și veganii prezintă un risc redus de dobândire a anumitor afecțiuni ale sănătății, inclusiv boala cardiacă ischemică, diabetul de tip 2, hipertensiune, anumite tipuri de cancer și obezitatea. Aportul scăzut de grăsimi saturate (n.a. de origine animală) și aportul ridicat de legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, produse din soia, nuci și semințe (toate bogate în fibre și fitochimicale) sunt caracteristici ale dietelor vegetariene și vegane, care produc niveluri scăzute ale colesterolului total și ale complexului lipoproteic cu densitate mică (n.a. colesterol “rău”), precum și un control mai bun al glucozei serice (n.a. glicemia). Acești factori contribuie la reducerea bolilor cronice. (…) Interesul și aprecierea pe care le au oamenii pentru dietele vegetariene continuă să crească în Statele Unite și în alte zone ale lumii, instituțiile guvernamentale și diferitele organizații sănătate și de nutriție promovând consumul regulat al alimentelor de origine vegetală. Alternativele abundente de pe piață facilitează urmarea unei diete bazată pe plante. (…) Nutriția în ansamblu, așa cum este evaluată de Alternative Healthy Eating Index (n.a. unitatea de măsură a calității dietei), este mai bună în dietele vegetariene și vegane în comparație cu dietele omnivore.”

5. Pentru că nu vreau să devin obez, nu vreau să mă îmbolnăvesc de afecțiuni grave și nu vreau să mor prematur și în chinuri groaznice. În timp, numeroase studii au corelat consumul de carne cu o serie de boli grave, pe primul loc situându-se bolile cardiovasculare, principala cauză de mortalitate pe planetă. Disfuncția erectilă (majoritatea bărbații consumatori de carne ajung să sufere de această afecțiune), diabetul de tip 2, hipertensiunea arterială, obezitatea și unele dintre cele mai periculoase tipuri de cancer (pancreatic, hepatic,  colorectal), cu o rată de supraviețuire aproape de 0, sunt corelate cu consumul de carne. Nu mă credeți, nu-i așa? Nici nu am pretenția asta. Doriți dovezi? Cercetări? Studii? Ei, bine, este foarte simplu.

Citind documentul Academiei de Nutriție și Dietetică cu privire la dietele vegetariene veți găsi trimitere directă spre studii concludente cu privire la legătura de cauzalitate dintre consumul de carne și alte produse de origine animală, pe de o parte, și bolile amintite mai devreme, pe de altă parte, precum și despre beneficiile dietelor vegetariene și vegane. În plus, există zeci de studii prestigioase realizate de universități și instituții prestigioase care confirmă, prin concluziile sale, pericolul la care se supun cei care consumă carne.

De altfel, Organizația Mondială a Sănătății, cea mai importantă instituție de profil a planetei, a publicat, în anul 2015, concluziile a 22 de cercetători din 10 țări ale lumii care au evalut peste 800 de studii științifice. Aceștia au constatat că există o legătură directă între consumul de carne procesată și cancerul gastric și colorectal, precum și între consumul de carne roșie și cancerul pancreatic și de prostată. Astfel, conform Organizației Mondiale a Sănătății, carnea procesată este în mod cert carcinogenă, iar carnea roșie este probabil carcinogenă și nerecomandată consumui uman.

6. Pentru că am ales să nu vânez animale și am considerat că este extrem de rușinos și sub demnitatea mea, în calitate de ființă umană conștientă, să consum, asemeni necrofagilor, cadavrele unor ființe ucise de alții. Revin puțin la pseudo-mitul omului vânător și întreb: unde sunt în zilele noastre vânătorii? Ce și cum vânează ei? Vânează mezelurile, micii, cârnații și cefele de porc din magazine? Personal, dacă la un moment dat, din motive pe care nu le pot concepe în clipa de față, aș fi nevoit să mănânc din nou carne, aș alege calea cea mai naturală și mai acceptabilă din punct de vedere etic: vânătoarea. Dar nu un tip de vânătoare rușinoasă, cu jeep-uri, hăitași, echipamente sofisticate și arme cu lunetă, ci una cât mai bărbătească, cu arme cât mai naturale și mai rudimentare.

Așa cum am mai subliniat, atunci când Homo sapiens nu a mai avut la dispoziție suficientă hrană vegetală, a fost nevoit să se descurce altfel. Instinctul de supraviețuire a făcut ca oamenii să se hrănească cu hoiturile animalelor mari ucise de autenticele carnivore, bătându-se pe carcasele descărnate cu hienele, vulturii și alte mâncătoare de cadavre. Iar acest lucru este susținut de ultimele descoperiri ale celor mai mari paleoantropologi ai lumii. Astăzi nu mai procedăm identic, e adevărat. În schimb, plătim alți oameni pentru a ucide și a măcelări în locul nostru. Nu este, oare, în esență, exact același lucru? Adică oamenii au ajuns, de nevoie, să fie necrofagi și apoi să vâneze, iar acum, când condițiile de viață ne permit pe deplin întoarcerea la hrana primordială, adoptăm din nou, de data asta de bună voie, necrofagia? Să-mi fie iertat, dar acest lucru nu are, efectiv, niciun sens.

Și aș mai adăuga aici încă o informație interesantă și destul de puțin cunoscută: imediat după moartea unui animal, în țesutul lui muscular începe să fie produși două substanțe, putrescina și cadaverina (cunoscută și sub denumirea de “hormon al morții”), aceștia având ca efect emanarea binecunoscutului miros specific cadavrelor. Aceste substanțe toxice sunt prezente în diferite doze în toată carnea existentă în comerț, dar mirosul de mortăciune și culoarea gri-verzuie-vineție sunt mascate, printr-o veritabilă îmbălsămare, cu ajutorilor nitraților și nitriților, substanțe cu binecunoscut efect cancerigen. Și asta nu e tot. Din cauza faptului că sistemul nostru digestiv nu este capabil să digere în mod complet carnea, procesul de producere a celor două substanțe toxice și urât mirositoare continuă în interiorul corpului nostru încă o lungă perioadă de timp. Ce părere aveți? Yummy, nu-i așa?

7. Pentru că mi-am învins adicția și am depășit condiționările sociale adânc înrădăcinate la nivel psihic. Și mă refer aici la explicația psihologică a consumului de carne de către oameni. Pentru că da, există una și este foarte bine fundamentată științific. Conceptul, dezvoltat de dr. Melanie Joy, se numește carnism, este opus veganismului și este definit ca fiind o ideologie, un sistem de credințe care condiționează oamenii să mănânce carnea anumitor animale, fără a exista o necesitate fiziologică a acestui consum. Iar odată ce această condiționare socială își face loc în mintea umană, nu este nevoie de mult timp și intervine adicția.

Toți consumatorii de carne susțin că aceasta este delicioasă. Surprinzător sau nu, dar sunt de acord cu ei. Este evident că este bună la gust și cred că nimeni nu ar putea susține contrariul. Cu toate acestea, argumentul este complet insignifiant. Ne considerăm ființe superioare, nu-i așa? Chiar nu suntem în stare să ne ținem în frâu pornirile? Mergând pe același raționament, putem scuza tot felul de apucături complet anormale. Putem, astfel, ajunge să scuzăm canibalismul, pe motiv că, așa cum susțin canibalii, carnea de om este cea mai bună la gust, sau violul, pe motiv că acesta provoacă niște senzații mult mai intense decât sexul liber consimțit, sau chiar și omuciderea, pe motive similare, bolnave, legate de propria plăcere. De asemenea, gândiți-vă ce spun dependenții de droguri, de alcool sau de tutun despre substanțele pe care le consumă și despre motivele pentru care nu se lasă. Există, în esență, cu adevărat, vreo diferență față de motivația carnistă?

8. Pentru că industria zootehnică este o crimă pentru mediu și, de asemenea, este vinovată pentru adâncirea foametei pe planetă. Practic, fiecare om care alege să mănânce carne se face vinovat de complicitate la crimă. Cum așa? Foarte simplu. La fiecare 2 secunde care se scurg, o ființă umană moare de foame undeva în lume. Rețineți: nu este nicio exagerare, nu sunt cifre inventate, ci statistică pură. Un calcul destul de simplu ne dezvăluie faptul că dacă toți oamenii de pe planetă ar fi vegani și, în consecință, hrana vegetală produsă de pământ nu ar mai fi folosită pentru îngrășarea animalelor din industria zootehnică, ci ar fi destinată oamenilor înfometați, nimeni în lume nu ar mai muri de foame.

Nu vă vine să credeți? Ei, bine, un raport al Organizației Națiunilor Unite (cea mai respectată organizație a planetei), publicat în anul 2010, arată că eliminarea din alimentație a produselor de origine animală este vitală pentru eradicarea foametei și pentru salvarea planetei. Raportul prevede că o schimbare globală spre dieta vegană este vitală pentru salvarea lumii de foamete, pentru rezolvarea deficitului de combustibil necesar încălzirii locuințelor și a impactului devastator al schimbărilor climatice. În contextul în care populația planetei este estimată a ajunge la peste 9 miliarde de oameni până în anul 2050, preferințele populației vestice în dietele bogate în carne și lactate sunt nesustenabile.

Autorii raportului susțin, cu date certe, faptul că industria zootehnică, în general, și cea producătoare de carne și lactate, în special, se situează pe primul loc în lume, alături de arderea compustibilor fosili (cărbune, petrol și gaze naturale), în ceea ce privește factorii puternic poluanți care distrug planeta. Iar situația se preconizează a se înrăutăți pe zi ce trece. “Efectele produse de agricultură se preconizează a se amplifica în mod substanțial ca urmare a creșterii populației, care va presupune creșterea consumului de produse de origine animală. Spre deosebire de combustibilii fosili, este dificil să se caute alternative: oamenii trebuie să mănânce. O reducere substanțială a impactului ar fi posibilă doar printr-o schimbare substanțială a dietei la nivel mondial, departe de produsele de origine animală”, susține raportul Organizației Națiunilor Unite.

9. Pentru că, fiind o ființă dornică de evoluție, de perfecționare și de desăvârșire, aleg să urmez exemplul celor mai minunați oameni care au trăit vreodată pe fața pământului. Aproape toate mințile strălucite ale Umanității, geniile, savanții, creatorii și maeștrii spirituali au fost vegetarieni: Iisus Hristos (documentele primelor decenii creștine consemneză faptul că Iisus Hristos, apostolii lui, precum și primii creștini erau vegetarieni), Buddha, Leonardo da Vinci, Albert Einstein, Socrate, Pitagora, Platon, Hipocrate, Sir Isaac Newton, Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi, Voltaire, Confucius, Albert Schweitzer, George Bernard Shaw, Mary Shelly, Immanuel Kant, Vincent Van Gogh și mulți alții.

Efectiv, există oameni care, la un moment dat în viața lor și pe drumul lor spre evoluție, se opresc, pur și simplu, fără să mai poată ține cont de glasul obiceiurilor, credințelor sau condiționărilor sociale. De ce se opresc? Pentru că nu mai pot. Este atât de simplu!

10. Pentru că sunt o ființă conștientă, nonviolentă, pentru că simt compasiune și iubire, în egală măsură, pentru toate ființele cu care împart planeta și pentru că recunosc, respect și apăr dreptul tuturor oamenilor și animalelor la demnitate, libertate și viață. În consecință, nu mai pot tolera nicio secundă cele mai mari crime în masă comisă vreodată în istorie: sclavia și holocaustul animalelor. În fiecare an, sunt omorâte, în toată lumea, doar în industria de carne, lapte și ouă, în jur de 70 de miliarde de animale terestre. În plus, sunt uciși aproximativ 100 de miliarde de pești și alte viețuitoare marine. În total, anual sunt măcelărite, așadar, în jur de 170 de miliarde de animale. Menționez că nu am luat în calcul sutele de milioane de animale omorâte pentru blană sau piele, în laboratoarele experimentale, în grădini zoologice, în circuri, în vânători sau în alte forme de abuz. Animalele de fermă sunt batjocorite, mutilate, lovite, violate, arse, spintecate, tocate sau jupuite de vii, fiind închise, în scurta și chinuitoarea lor viață în spații mici, murdare și întunecate, fără să aibă, de multe ori, ocazia de a vedea vreodată iarba, razele soarelui sau suprafața pământului. În plus, puii le sunt răpiți imediat după naștere, în strigăte disperate de durere, fiind uciși pe loc, mai târziu sau introduși în sistemul de exploatare.

Doriți să vă faceți o imagine concretă cu privire la amploarea acestui Holocaust? Iată numărul de animale ucise pe planetă în industriile de carne, lactate și ouă de când ați deschis această pagină:

648,901 viețuitoare marine
330,904 pui de găină
16,309 rațe
8,969 porci
6,179 iepuri
4,982 curcani
3,843 gâște
3,713 oi
2,487 capre
2,105 vaci și viței
469 rozătoare
454 porunbei și alte păsări
166 bivoli
115 câini
29 pisici
29 cai
22 măgari și catâri
14 cămile și alte camelide

Credit: ADAPTT

Această statistică nu conține milioanele de animale ucise anual în laboratoare, nu conține milioanele de câini și pisici uciși anual în adăposturi, nu conține numărul mare de animale moarte în circuri, rodeo-uri, grădini zoologice, acvarii publice sau delfinarii, nu conține numărul de animale ucise în luptele cu tauri, cocoși, câini sau în luptele dintre urși și alte animale și nu include numărul de cai și ogari uciși după ce nu mai sunt considerați competitivi pentru folosirea în curse.

Menționez că aceste date sunt calculate conform statisticilor culese de Food and Agriculture Organization of the United Nations la nivelul anului 2003. Este de reținut faptul că în acea perioadă erau ucise anual "doar" 53 de miliarde de animale terestre; în consecință, vă rog să țineți cont că datele reale, valabile pentru anul în curs, ar arăta cifre superioare celor calculate și prezentate anterior.

De ce se întâmplă toate aceste atrocitățile strigătoare la cer? Este simplu: din cauza credinței ființei umane că este superioară tuturor celorlaltor specii și, în consecință, este îndreptățită să le folosească și să le exploateze pe acestea, după bunul plac și  în beneficiul propriului interes. Acesta este specisismul (speciesism, în limba engleză), care, mai presus de rasism, sexism sau șovinism, este considerat de înțelepții lumii ca fiind sursa tuturor relelor din această lume. Iar sclavia în care noi, oamenii, ținem sutele de miliarde de animale este, fără îndoială, cea mai rușinoasă pată de de obrazul umanității.

Cu atât mai mult cu cât acestă barbarie colosală este îndreptată împotriva unor ființe minunată, sensibile și inteligente. Este bine de știut că, în anul 2012, un grup de oameni de știință de renume mondial, reunind neurologi, neurofiziologi și neurofarmacologi, au decretat, la Universitatea Cambridge, că animalele sunt ființe conștiente, ceea ce înseamnă că pot gândi, simți, percepe și răspunde lumii și mediului în același fel în care o fac și oamenii. Eu sper din toată inima că nu mai mai trece multă vreme până ce lucrurile se vor îndrepta, iar atrocitățile vor lua sfârșit. Nu credeți că e suficient faptul că noi, ca umanitate, vom duce pentru totdeauna rușinoasa povară a faptelor noastre?

de-ce-nu-mai-mananc-carne-3

Eu consider, cu toată ființa mea, că a venit momentul ca oamenii să înțeleagă foarte clar un lucru: carnea nu crește în copaci sau din pământ și nici nu provine de la lucruri menite a ne deveni hrană. Carnea este cadavrul ciopârțit al unei ființe care nu ne aparține și care ar fi vrut să trăiască. Astfel, mărturisesc că, pentru mine, cel mai important motiv pentru care nu mai mănânc carne este cel la care tocmai am făcut referire spre sfârșitul acestui articol: etica. Am ales etica ca stil de viață și ca etalon al comportamentului personal pentru simplul motiv că este cea mai bună și mai frumoasă cale de a ne trăi existența. Denumită de filosofi "știința binelui", etica presupune a cunoaște diferența între bine și rău și a alege, întotdeauna, dar absolut întotdeauna, binele. Ce poate fi mai înălțător? Ce poate fi mai nobil? Ce poate fi mai profund? Ce poate fi mai folositor? Permiteți-mi să cred, cu tărie, în acest ideal și nu mă judecați pentru asta. Iar dacă veți rezona cu mine și veți adopta acest mod de a gândi, de a simți și de a vă trăi viața înseamnă că scopul acestui lung articol va fi atins.

În încheiere, vă invit să urmăriți Earthlings, un film obligatoriu pentru orice om de pe planetă. Să vă fie de folos!

EDIT STATUS: Acest articol a fost publicat inițial în iunie 2013, iar de atunci a survenit o serie de modificări, adăugiri și îmbunătățiri substanțiale, ajungând de la 800 de cuvinte la peste 4.500 de cuvinte, în ultima sa versiune, publicată în decembrie 2016. De asemenea, de la prima publicare și până astăzi, articolul a fost citit de aproape 200.000 de ori și a fost apreciat sau distribuit pe Facebook de peste 25.000 de ori. Astfel, textul a ajuns să fie un adevărat manifest al comunității veganilor și vegetarienilor din România.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să îl împărtășești și prietenilor tăi!

Written by Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care îmi expun ideile. Scriu din pasiune și din convingere despre etică, nonviolență, spiritualitate, psihologie, sănătate, dezvoltare personală, educație, cultură și civism. (CITEȘTE TOT)