DE CE ESTE PROBLEMA MEA PERSONALĂ FAPTUL CĂ TU MĂNÂNCI CARNE

Încă de acum 2 ani, când am publicat pentru prima dată articolul în care explic de ce nu mai mănânc carne, și până în ziua de astăzi, am fost atacat de o serie de persoane care, citind scrierile mele, și-au simțit amenințat așa-zisul drept de a mânca, liberi și nestingheriți, carnea altor animale. Efectiv, acești oameni nu pot pricepe nici în ruptul capului de ce scriu eu pe acest subiect. Ei pretind că, de fapt, este vorba doar de o alegere personală și că ar trebui să-mi țin părerile pentru mine și să mă abțin în a le mai fac publice. Cu ce drept mă amestec eu în viața altora? Cine sunt eu să le spun să nu mai mănânce carne?

Ei mă acuză că ceea ce fac eu este propagandă și prozelitism, iar scopul meu ar fi să convertesc la vegetarianism (sau chiar la veganism) cât mai mulți oameni. În consecință, ei susțin, cu vehemență, că este dreptul fiecăruia să mănânce exact ceea ce îi face plăcere și că nimeni nu are dreptul să se bage în treaba lor personală. Să aibă, oare, dreptate toți acești oameni? Ar trebui să mă opresc și să-mi văd de viața mea de vegan, rumegându-mi iarba în tăcere? Să îi las pe bieții oameni să-și mănânce în liniște cârnații, șaormele, burgerii și cefele de porc? Știu cât de mult și-ar dori ei să fac acest lucru și să nu le mai stau ca un ghimpe în coaste. Din păcate, însă, pentru ei, îi anunț, cu toată dragostea pe care, de altfel, le-o port, că acest lucru este, pur și simplu, imposibil. Voi explica imediat de ce.

Există mai multe rațiuni pentru a înceta consumul de carne și de alte produse de origine animală. Una dintre ele este sănătatea. Am arătat, în numeroase rânduri, că o dietă de tip omnivor nu este cea mai bună soluție în ceea ce privește sănătatea ființei umane, iar argumentele sunt foarte solide și numeroase. De altfel, Academia de Nutriție și Dietetică, Organizația Mondială a Sănătății, dar și zeci de studii realizate de universități sau institute de prestigiu se pronunță foarte clar în acest sens. Dar, oare, acesta să fie motivul principal pentru care scriu și militez, cu atâta pasiune, pentru renunțarea la aceste obiceiuri? Cu siguranță că îmi fac cu plăcere datoria de ființă umană conștientă transmițând mai departe semenilor mei cunoașterea și experiența mea în acest domeniu. Mărturisesc, însă, că nu insist să fac nimănui binele cu forța. Cine are urechi să audă, ochi să vadă și minte să înțeleagă ceea ce le transmit eu are doar de câștigat. Zi de zi primesc mesaje de mulțumire de la oameni care susțin că i-am ajutat foarte mult și chiar le-am schimbat, în bine, viața. Recunosc că este un sentiment minunat să poți ajuta o altă ființă și, de aceea, la rândul meu, le mulțumesc acestor oameni că mi-au dat ocazia, prin încrederea lor în mine, de a le face un bine și de a le îmbunătăți viața.

De asemenea, o mulțime de oameni de știință și organizații, culminând cu Organizația Națiunilor Unite, cea mai respectabilă instituție din lume, au demonstrat că industria zootehnică (cu precădere industiile producătoare de carne și lactate) și, în consecință, consumul de carne adâncesc în mod dramatic problema mortalității umane cauzate de foamete și distrug, prin efectele devastatoare asupra mediului, planeta pe care trăim cu toții. Statistica ne arată că la fiecare 2 secunde, undeva în lume există un om care moare de foame, această tragedie putând fi lesne evitată, conform specialiștilor, doar prin adoptarea la scară largă a unei diete vegane.

Ma mult decât atât, un raport al ONU susține că prin consumul de carne se contribuie, în mod direct și concret, la agravarea foametei, la poluarea dramatică a mediului și la încălzirea globală. Mai exact, creșterea și exploatarea animalelor în scopului consumului uman reprezintă, alături de arderea combustibililor fosili, principalul factor poluant din lume. În condițiile în care ONU estimează că în anul 2050 populația planetei va depăși 9 miliarde de oameni, se preconizează că o alimentație bogată în carne și lactate va distruge mediul, va amplifica la scară largă moartea de inaniție și va deveni, pur și sismplu, nesustenabilă.

Cu alte cuvinte, tinerii de azi, copiii și nepoții voștri nu vor mai avea aerul și hrana necesare, ajungând, în consecință, să moară, efectiv, din cauza efectelor poluării sau de foame. Iar atâta timp cât, vrând, nevrând, ca locuitori ai acestei planete, împărțim cu toții aceeași casă, iar acțiunile unora influențează în mod decisiv viața mea, a celor pe care îi iubesc, dar și viitorul urmașilor noștri, cred că dreptul celorlalți se oprește, la modul cel mai categoric, acolo unde îmi este încălcat dreptul legitim, absolut și inalienabil la viață. Îmi dați dreptate? Analizați puțin, cu seriozitate, aceste aspecte. Sunt sigur că nu mă puteți contrazice.

Deși argumentele expuse până acum sunt de o gravitate extremă, mărturisesc, cu sinceritate, că acestea nu sunt singurele motive și nici măcar cele pe care personal le consider cele mai importante. Adevăratul motiv pentru care încerc să influențez lumea și îmi doresc, din tot sufletul, să deveniți cu toții vegani este unul de o importanță capitală, greu de înțeles de oricine, dar care merită, cu prisosință, orice efort sau sacrificiu. Adevăratul motiv este că m-am săturat să-mi fie, efectiv, rușine de faptul că sunt om. M-am săturat să fac parte dintr-o specie crudă, agresivă, profund bolnavă și îmbătrânită în rele. M-am săturat de pretenția absurdă, mincinoasă și de-a dreptul ridicolă conform căreia omul ar fi o ființă superioară, mai inteligentă și mai evoluată decât toate celelalte, când, în realitate, ceea ce ne distinge pe noi, cu adevărat, este doar răutatea fără margini și egoismul patologic. M-am săturat, până peste cap, să observ, neputincios și îndurerat, revoltătoarele și îngrozitoarele fapte ale unor ființe care, dimpotrivă, ar trebui să se distingă prin inteligență, bunătate și compasiune. M-am săturat de ura, de violența, de nedreptatea și de ignoranța care domină această lume în care trăim cu toții. Efectiv, m-am săturat.

Dar la ce mă refer, oare, la modul cel mai concret? Promit că, în doar câteva rânduri, totul va deveni extrem de limpede și lesne de înțeles. Vă readuc tuturor aminte că, până la sfârșitul secolului XIX, oamenii de culoare au fost, în mod legal, sclavii rasei albe. Mai mult decât atât, dar și după eliberare, negrii au fost oprimați și discriminați timp de multe decenii. Chiar și acum, în zilele noastre, curentul rasist este destul de răspândit pe planetă. De asemenea, deși pare greu de crezut și de imaginat, sclavia se practică și astăzi, în diferite zone ale planetei, sub forme mai mult sau puțin mascate. Mergând mai departe, să ne amintim de genocidul băștinașilor din cele două continente americane sau din Australia, dar și de Holocaustul evreilor din cel de-al II-lea război mondial. De asemenea, să ne amintim că, de-a lungul mileniilor, femeile au fost discriminate, abuzate și batjocorite de către bărbați. Și lista ar putea continua aproape la nesfârșit, istoria fiind, din păcate, plină de evenimente tragice cauzate de credința unor rase, popoare, grupuri sau categorii de oameni că ar fi superioare altora și, în consecință, că ar avea dreptul să le subjuge, să le exploateze și chiar să le extermine după bunul plac și spre propriul interes.

„Nimeni nu se naște urând altă persoană din cauza culorii pielii, a originii sau a religiei sale. Oamenii trebuie să învețe să urască, iar dacă pot învăța să urască, atunci pot fi învățați să iubească, pentru că iubirea este un sentiment mai natural inimii umane decât opusul ei”, spunea Nelson Mandela, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și avid luptător pentru egalitatea în drepturi a tuturor oamenilor. Personal, îmi asum o astfel de luptă, doar că una pe care o consider mai importantă și având o mai mare amploare. Lupta mea este împotriva a ceea ce reprezintă cea mai mare, mai nedreaptă și mai criminală formă de discriminare, exploatare și abuz din istoria planetei, mai presus de rasism, sexism sau alte “isme” blestemate și care, din păcate, nu numai că nu a scăzut în amploare cu trecerea timpului, ci este, în zilele noastre, mai răspândită și mai feroce decât oricând: SPECISISMUL.

Probabil că o parte dintre voi ați auzit acest termen, iar câțiva chiar știți bine despre ce este vorba. Ei, bine, specisismul (speciesism, în limba engleză) este o formă de discriminare bazată pe apartenența la o specie, fundamentată pe prezumția că specia umană este superioară față de celelalte și, în consecință, este îndreptățită să le exploateze pe toate după bunul plac și în beneficiul  propriului interes. De asemenea, este foarte posibil să credeți că toate aceste lucruri sunt perfect firești și justificabile. Ceea ce, însă, nu știți probabil este explicația psihologică a consumului de carne de către oamenii zilelor noastre. Este vorba de un concept dezvoltat de dr. Melanie Joy, carnismul, care este defint ca un sistem de credințe care condiționează oamenii să mănânce carnea anumitor animale, fără ca acest lucru să fie determinat de nevoi fiziologice reale. Opusul acestor două concepte, specisismul și carnismul, este veganismul, care este un stil (filosofie) de viață, care presupune, din considerente etice, respingerea oricărei forme de exploatare a animalelor și, în consecință, presupune eliminarea din viața oamenilor a tuturor produselor de origine animală (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetic testate pe animale etc.).

De ce nu am alege cu toții acest stil de viață? Ce ne reține? Probabil trăiți cu impresia că omul este, într-adevăr, specia superioară, cea mai inteligentă dintre toate, aflată, desigur, în vârful lanțului trofic. Am redat și în articolul meu în care explic de ce nu mai mănânc carne, concluziile unui studiu care demonstrează că omul nu este în vârful lanțului trofic și că, în realitate, se află pe undeva la jumătatea acestuia, pe același nivel cu porcul și hamsia. În rest, ce altă formă de superioritate a speciei umane să existe? Să fim, oare, cei mai inteligenți? Oamenii de știință au ajuns la concluzia că animalele au un alt tip de inteligență, care nu este deloc una inferioară, ci doar diferită de a noastră. Conștiința? Conștiența? Capacitatea de a simți? În urmă cu câțiva ani, oameni de știință de renume mondial (neurologi, neurofiziologi și neurofarmacologi) au stabilit, la Universitatea Cambridge, că animalele sunt ființe conștiente, ceea ce înseamnă că pot gândi, simți, percepe și răspunde lumii și mediului în același fel în care o fac și oamenii.

Cât despre noi, oamenii, se vede cu ochiul liber, fără să fie nevoie de studii și de argumente științifice, că suntem cea mai crudă, mai violentă și mai rea de pe fața pământului. Și atunci, despre ce superioritate vorbim? Nu există niciuna. Și chiar dacă, prin absurd, ar fi adevărat faptul că omul este ființa superioară, ar exista, în aceste condiții, toate premisele ca acesta să protejeze celelalte specii, mai slabe și mai neajutorate. Nu așa ar face o ființă superioară, inteligentă și conștientă? Nu așa ar face un frate mai mare? Din păcate, însă, oameni înțeleg într-un mod fundamental greșit libertatea de a alege, dar și drepturile personale. “Iubește și fă ce vrei”, spunea Sf. Augustin, plasând libertatea omului între granițele iubirii și nu pretutindeni. Așadar, nu totul este permis și acceptabil, doar pentru că îl dorim și pentru că ne stă în putere.

Ca un ultim argument adus ca justificare pentru discriminarea și exploatarea bazată pe apartenența la specie ați putea susține că toate aceste fapte sunt legale. Recunosc că nu aș putea să vă contrazic. Dar m-aș folosi, cu siguranță, de un alt argument. “Nu uitați niciodată că ce a făcut Hitler în Germania a fost legal”, spunea Martin Luther King Jr, un alt mare luptător pentru egalitate în drepturi. Ce ar mai fi de spus? Doar că ar fi bine să luați aminte.

Reamintesc, pe scurt, despre ce este, efectiv, vorba. Anual, oamenii omoară în jur de 170 de miliarde de ființe de pe planetă: 70 de miliarde de animale de fermă, ținute în cea mai crâncenă formă de sclavie cunoscută vreodată, și 100 de miliarde de viețuitoare acvatice. De asemenea, zeci de milioane de animale sunt exploatate și ucise, în fiecare an, în laboratoare, în circuri, în grădini zoologice, în acvarii publice, în delfinarii, în lupte cu tauri, în lupte între animale și în curse de cai sau câini. În fiecare secundă care trece, peste tot pe planetă, animalele sunt spintecate, arse, tocate, jupuite de vii, lovite, torturate, mutilate, batjocorite și exploatate, fiind ținute închise, până la moarte, în spații extrem de mici și murdare, fără a vedea vreodată lumina zilei. Femelele sunt violate și inseminate artificial, iar copiii le sunt răpiți imediat după naștere, pentru a fi, la rândul lor, exploatați și uciși. Credeți că exagerez? Sau poate, din ignoranță sau pentru confortul psihic personal, nu vreți să știți toate lucrurile acestea? Așa cum am mai făcut-o și altădată, vă recomand să vedeți Earthlings, un film obligatoriu pentru toți oameni din lume. Vă veți convinge, astfel, că spun adevărul și că realitatea este mai îngrozitoare decât v-ați fi imaginat vreodată.

“Umanitatea o iubești lesne. Pe om mai greu”, spunea Petre Țuțea. Cât de multă dreptate avea! Mărturisesc, fără nicio ezitare, că nu îmi plac oamenii. Deloc. Căci, în definitiv, ce ar fi de plăcut la aceștia? Răutatea, ura, cruzimea, egocentrismul sau urâțenia sufletească? Sper din toată inima că, în viitor, lucrurile se vor schimba. De altfel, nici nu cred că avem de ales. Ori ne schimbăm în mod fundamental, ori vom dispărea cu desăvârșire. Căci sunt convins că astfel nu se mai poate continua. Imaginați-vă o societate în care toate viețuitoarele lumii, oameni și animale, ar trăi în pace, armonie și compasiune, fără crimă, violență și discriminare, fără exploatare și abuz asupra ființelor nevinovate și lipsite de apărare, fără oameni care să moară de foame, fără să ne mai otrăvim și să ne distrugem planeta, fără bolile care ne chinuie și ne bagă, încă de tineri, în mormânt.

Am scris acest text cu mare durere în suflet și fără să-mi facă nicio plăcere. Nu vreau să judec pe nimeni, nu vreau să arunc cu pietre, nu vreau să acuz sau să port conflicte. Absolut deloc. Ceea ce doresc, în schimb, este să se înțeleagă faptul că a mi se spune mie că este dreptul și alegerea personală a fiecăruia să mănânce carne și să profite, în toate felurile, de exploatare altor animale este ca și cum un stăpân de sclavi mi-ar spune că este în regulă dacă eu vreau să-mi eliberez propriii sclavi, dar că ar trebui să-i respect dreptul său de a avea sclavi în continuare. Sau ca și cum un nazist ar spune că este în regulă dacă eu vreau să am prieteni evrei, dar că ar trebui să-i respect dreptul său de a-i ucide. Sau ca și cum un bărbat care abuzează femeile mi-ar spune că este în regulă dacă eu vreau să respect femeile, dar că ar trebui să-i respect dreptul său de a le abuza după bunul plac. Așadar, nu pot respecta și accepta “drepturi” care nu există. Nu pot respecta și accepta “drepturi” care încalcă drepturi fundamentale. Nu pot respecta și accepta “drepturi” care încalcă dreptul la viață. Nu pot respecta și accepta “drepturi” care conduc la suferință, la nedreptate și la crimă. Așadar, înțelegi acum de ce este problema mea personală faptul că tu mănânci carne?

Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să îl împărtășiți și cu prietenii voștri.

Articol scris de Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care scriu, din pasiune și cu speranța la o lume mai bună. Îmi place să provoc, să ajut și să inspir oamenii pentru a reuși să depășească barierele, mentalitățile și paradigmele distructive, în scopul de a schimba în bine modul în care gândesc și își trăiesc viața. Acesta este, de altfel, scopul acestui blog. (CITEȘTE TOT)