CELE MAI NESĂNĂTOASE 5 DIETE DIN LUME (2)

Cele mai nesanatoase diete din lume
Continuăm articolul început ieri despre cele mai nesănătoase 5 diete din lume – toate fiind, din păcate, foarte populare la ora actuală – intrând direct în subiect. Dacă nu ați citit articolul de ieri vă sfătuiesc să o faceți (îl puteți găsi aici), pentru că am explicat în amănunt toate mecanismele care fac ca aceste diete să fie extrem de dezechilibrate și de dăunătoare sănătății. Așadar, iată care sunt cele 5 diete:

1. Dieta Dukan este, fără îndoială, cea mai stupidă și criminală dietă care s-a inventat vreodată pe această planetă. De altfel, “creatorului” acesteia, doctorul francez Pierre Dukan, i-a fost ridicat de către organele abilitate dreptul de a mai practica medicina. Ce ar mai fi de spus mai mult? Lucrurile sunt limpezi. Din nefericire, însă, în timp, acest om a vândut peste 11 milioane de exemplare din cartea sa de promovare și a convins foarte multe persoane să-i urmeze dieta. Dar de ce este aceasta atât de periculoasă? Pentru că această dietă se bazează pe un consum enorm de proteină de origine animală. Astfel, fiind structurată în 4 faze, dieta Dukan presupune, în prima dintre aceste etape, un consum de 100% proteină de origine animală. Înfiorător, pur și simplu! Lăsând la o parte alte considerente, dacă privim acest consum enorm de proteină animală din perspectivă strict medicală, lucrurile sunt mai mult decât grave.

Așa cum spuneam și ieri, în prima parte a articolului, dietele high protein (cu conținut ridicat de proteine), cum cazul acestei diete, sunt cele mai periculoase pentru sănătatea umană. Ieri am explicat, pe larg, de ce susțin acest lucru. Pe scurt, subliniez faptul că orice surplus de proteină consumat peste necesarul zilnic de aproximativ 40 de grame nu se metabolizează asemenea carbohidraților și grăsimilor, prin depunerea excedentului sub formă de grăsime corporală, ci produce o cantitate semnificativă de nitrogen (azot), care, la rândul lui, este descompus, rezultând amoniac, acid uric și uree, toate prezentând un grad ridicat de toxicitate pentru organismul uman, primii afectați grav fiind rinichii. De asemenea, proteina animală este puternic acidă, cancerigenă și se digeră greu, cu pierderi mari de energie. În plus, prin adoptarea acestei diete, organismul este privat de nutrienți esențiali, cum sunt vitaminele și mineralele.

Ar mai fi multe de spus. Ideea de bază ar fi că această dietă încalcă toate regulile de bună funcționare a organismului uman, fiind, dacă îmi permiteți, un soi de pact cu diavolul, făcut de cei care o adoptă în cunoștință de cauză, târgul fiind simplu, dar înfiorător: sănătatea contra siluetă. Nu faceți acest lucru! Există și căi inteligente și sănătoase, credeți-mă!

2. Dieta Paleo (paleolitică) încearcă să imite modul în care se hrăneau strămoșii noștri în Paleolitic, pe considerentul că este dieta la care organismul uman este cel mai bine adaptat din punct de vedere genetic, datorită timpului îndelungat, de câteva sute de mii de ani, în care strămoșii noștri s-au hrănit astfel. Pe scurt, această dietă presupune consumul de carne (multă carne), ouă, legume și doar puține fructe, fiind interzise, în schimb, lactatele, cerealele, leguminoasele, cartofii.

Mărturisesc că, în studiile mele despre istoria nutriției umane și despre paleoantropologie, am acordat o atenție deosebită acestei diete. Cu excepția consumului de carne, cu care nu sunt de acord din nenumărate motive (expuse aici), multe dintre principiile acestei diete au sens și sunt perfect de acord cu ele. Sunt exagerări, desigur, cum se întâmplă în cazul interzicerii leguminoaselor și cartofilor, dar, în linii mari, în special în cazul lactatelor și cerealelor, principiile dietei sunt corecte.

În trecut, am scris despre absurditatea de a consuma lapte de către oamenii adulți (puteți citi articolele pe acest subiect aici și aici), dar și despre problemele pe care le implică cerealele în dieta contemporană (puteți citi acest articol aici). Datorită acestui articol (despre care recunosc că a fost destul de dur), oameni suferinzi, care umblau de ani de zile din medic în medic fără a-și descoperi cauzele suferințelor, prin simpla renunțare la cerealele cu gluten au beneficiat de o ameliorare rapidă și spectaculoasă a stării de sănătate. Așadar, atenție! Personal, din cauza efortului fizic pe care îl depun aproape zilnic (la sală și la alergat) și datorită trecutului meu de ectomorf extrem, sunt nevoit, pentru aport caloric sporit și pentru carbohidrații complecși de care am nevoie, să consum și anumite cereale. Spre exemplu, consum pâine pustnicească, dosită și necoaptă, alte variante de pâinici raw vegane sau pâine cu maia din speltă.

Revenind la dieta paleolitică, așa cum e ea, cu bune și cu rele, dacă mi s-ar cere să spun într-o singură frază de ce consider că este nesănătoasă, aș spune scurt și la obiect: pentru că nu mai trăim în Paleolitic și nu mai suntem nevoiți să mâncăm carne! Pentru că, în definitiv, principalul păcat al acestei diete este faptul de a fi, în mod absurd, bazată pe consumul masiv de carne. Și ar mai fi ceva: pentru că a fost confiscată de niște oameni, care au hotărât, spre propriul beneficiu financiar, să și-o însușească și să o falsifice grosolan. Și aici mă refer la faptul că niște guru în nutriție cu imaginație bogată au început să-și închipuie că sunt un fel de Cro Magnon (cel mai dezvoltat Homo Sapiens din istorie, care a trăit în Europa spre sfârșitul Paleoliticului), mai înalți decât oamenii de astăzi, plini de mușchi, sănătoși tun, cu creierul mai mare, care vânau fiarele pământului și se luptau cu semenii cu care intrau în conflicte.

Înțelegeți unde vreau să ajung? Multe sau schimbat în condițiile și stilul de viață din Paleolitic până în zilele noastre. Și mai este ceva: trăim într-o societate patriarhală în care bărbații se cred mai bărbați decât sunt, fantasmând că dintotdeauna au fost niște vânători temuți și fioroși, care răpuneau animale sălbatice chiar și cu armele rudimentare din Epoca Paleolitică. În realitate, nici nu se vâna atât de mult și, în consecință, nici nu se mânca atât de multă carne cum le place unora să creadă. Îi invit pe promotorii dietei paleolitice să lase fripturile cumpărate de la măcelari și să trăiască ca oamenii acelei epoci, în sălbăticie, să încerce să vâneze animale sălbatice, să meargă zeci de kilometri pe zi în căutarea hranei și abia apoi să poată pretinde că mănâncă ca în Paleolitic. Până atunci, toți acești domni sunt asemenea copiilor, care, înfășurați la gât cu cearșaful de pe pat, se joacă de-a nobilii cavaleri ai Evului Mediu. Este exact același lucru și nimic mai mult.

3. Dieta ketogenică presupune ca din totalul caloriilor zilnice 65% să reprezinte grăsimile, 30% proteinele și 5% carbohidrații. Ar fi de râs în hohote, dar că nu ar fi, efectiv, de plâns. Acestă dietă a fost creată inițial pentru tratamentul bolnavilor de epilepsie, urmând ca, în timp, din nefericire, să ajungă să fie folosită drept dietă de slăbire și chiar în scop de acumulare de masă musculară. Ideea de bază după care funcționează aceasta este atingerea stadiului de cetoză, care înseamnă golirea organismului de orice rezervă de glicogen, urmând apoi ca grăsimea să fie folosită pentru crearea de combustibil pentru corp.

Este minunat că am fost înzestrați cu astfel de calități de supraviețuire, menite a ne menține în viață în situații de foamete, catastrofe, pierdere în sălbăticie sau alte astfel de situații limită, dar să faci asta de bună voie, doar pentru a slăbi, este o alegere periculoasă și profund nesănătoasă. Digestia e îngreunată, sistemul digestiv e împovărat și obosit, întreg metabolismul este dat peste cap, apar inflamațiile în corp, iar organismul este suprasolicitat, obosit, forțat și uzat. Nu vreau să repet lucrurile pe care le-am mai scris, în ceea ce privește funcționarea optimă a organismului nostru, astfel că vă rog, încă o dată, pentru lămuriri și informații detaliate, reluați articolul meu de ieri. Vă veți convinge că tot ce spun are sens și, astfel, vă veți putea feri pe voi înșivă să faceți o astfel de greșeală.

4. Dieta Atkins este o dietă atât de prostovană și de simplistă, încât voi scrie foarte puțin despre ea. În doar câteva cuvinte, această dietă se bazează pe restricția de carbohidrați. Cum așa? Punem toți carbohidrații la grămadă și îi eliminăm, considerându-i pe toți la fel de răi? Nu vi se pare o gândire puțin cam fascistă? Personal, am scris de nenumărate ori despre carbohidrați (chiar și ieri, în prima parte a articolului), astfel că acum reiau, pe scurt, doar ideile cele mai importante.

În primul rând, este esențial să deosebim carbohidrații nesănătoși (zahăr alb, făină albă și produse derivate din aceasta) de carbohidrații buni (în primul rând fructele, dar și cerealele antice integrale, orezul integral), iar odată deosebiți foarte clar în minte nu avem de făcut decât să-i eliminăm din dietă, complet și definitiv, pe cei dintâi, dar și să-i păstrăm sau să-i adăugăm pe cei din cea de-a doua categorie. Iar motivul este clar ca lumina zilei: carbohidrații sunt cel mai important macronutrient pentru organismul uman, fiind combustibilul de neînlocuit și sursa de energie al acestuia. Nici un alt nutrient nu are capacitatea de a hrăni în mod direct și firesc celula, iar în lipsa acestuia organismul este nevoit să metabolizeze glucoza indispensabilă celulei din ceilalți macronutrienți, cu pierderi de energie și cu costul uzurii organismului.

De aceea, este vital să oferim organismului, așa cum am explicat pe larg și în articolul de ieri, cantitatea necesară de carbohidrați (aproximativ 70% din totalul caloric consumat), la fel cum este foarte important să-i oferim și ceilalți macronutrienți, la fel, în proporțiile potrivite. Altfel, repercusiunile sunt serioase, iar prețul plătit este sănătatea. Așa că orice dietă care susține dezechilibrarea organismului prin privarea de nutrienți suficienți pentru buna funcționare nu este altceva decât un atac periculos la sănătatea umană.

5. Dieta macrobiotică este asemenea unui coteț de porci urât mirositor trântit în mijlocul Paradisului. Vă explic imediat de ce. În linii mari, dieta macrobiotică sună minunat: vine de la japonezi, care sunt un popor de-a dreptul extraordinar, și promovează un stil de viață sănătos, natural, organic și spiritual. Pare promițător, nu-i așa? Din păcate, însă, totul se termină când aflăm că 50-60% din dieta noastră trebuie să fie formată din cereale. Păi, ce, oamenii sunt animale cerealiere? Evident că nu sunt și, dacă stau bine și mă gândesc, nici nu există astfel de animale pe planetă, pentru simplul motiv că nicio specie nu a apărut nouă în lume în ultimii 10.000 de ani, de când a apărut agricultura și oamenii au început să cultive cereale.

Așa după cum se știe oamenii sunt o specie folifrugivoră, iar pe oricine alege să mă contrazică l-aș îndemna să se uite în oglindă și, privindu-se, să-mi răspundă la o singură întrebare: vede, oare, o ființă bipedă cu mâini destinate culesului și smulsului de vegetale sau o ființă dotată cu cioc menit a ciuguli boabe? Lucrurile cred că sunt extrem de clare. Recunosc rolul cerealelor în supraviețuirea speciei umane de-a lungul istoriei și, de asemenea, recunosc că și în zilele noastre putem (deși nu este obligatoriu și indispensabil) să folosim anumite cereale drept hrană. Dar de aici și până la a pretinde că cerealele trebuie să reprezinta baza masivă a alimentației umane este un drum foarte lung. Este pur și simplu absurd. Doar dacă ne gândim că cerealele au apărut în urmă cu doar 10.000 de ani, în timp ce ființa umană are un istoric de câteva milioane de ani, ne putem da lesne seama că nu poate fi vorba de hrana noastră ancestrală, că acestea nu sunt, cu siguranță, indispensabile și că, cel mai probabil, acestea reprezintă un aliment la care nici nu suntem încă foarte bine adaptați.

Din punct de vedere al impactului pe care îl au cerealele asupra sănătății umane am scris, așa cum am subliniat și mai sus, un articol destul de amănunțit și de bine documentat. Abordez în acel text subiectul antinutrienților din cereale, al glutenului, al pesticidelor, al organismelor modificate genetic, precum și alte probleme care fac din cereale o categorie de alimente care trebuie consumată cu prudență și cu moderație. În niciun caz, repet, nu este firesc să facem din cereale principala noastră sursă de hrană. Vă sfătuiesc să alegeți cu grijă cerealele pe care le consumați, să preferați pseudocerealele (quinoa, amaranth), cerealele antice (spelta) sau orezul integral, să dozați cu grijă cantitățile și să le folosiți în special atunci când efortul fizic depus cere un aport caloric ridicat. Iar în ceea ce privește dietele autistice, fantasmagorice și ilogice aș mai spune doar că lucrul cel mai înțelept pe care puteți să îl faceți este să uitați definitiv de ele. De ce să vă faceți rău cu bună știință?

Acestea au fost cele 5 diete pe care eu le consider cele mai periculoase și nesănătoase diete din lume. Mai sunt și altele, dar, dacă am hotărât să vorbesc doar despre 5, aceste au fost cele”câștigătoare”. Vă sfătuiesc să vă feriți de unele trenduri în nutriție, de guru mincinoși și interesați, de diete la modă și, în general, de tot ce vă poate afecta, în mod negativ, sănătatea. Iar ca să puteți face acest lucru este nevoie de interes, de documentare, de responsabilitate. Așadar, prețuiți-vă viața! E mult prea valoroasă!

Să vă fie de folos!

Written by Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care îmi expun ideile. Scriu din pasiune și din convingere despre etică, nonviolență, spiritualitate, psihologie, sănătate, dezvoltare personală, educație, cultură și civism. (CITEȘTE TOT)