CELE MAI NESĂNĂTOASE 5 DIETE DIN LUME (1)

Cele mai nesanatoase diete din lume
Trăim într-o lume nebună: nu mai știm aproape deloc care ne este hrana naturală, ancestrală, nu știm, în general, cum să trăim, ajungând, în mod nefericit, dar extrem de logic, mai devreme sau mai târziu, la obezitate, boli, suferințe și durere. Și atunci, ce facem? De multe ori apelăm la o serie de așa-zise “diete-minune”, fie că este vorba de diete de slăbire, fie că este vorba de diete ca stil de viață, foarte populare în lume, purtând nume pompoase și beneficiind de un marketing impecabil, foarte convingător, în fața căruia este, deseori, foarte greu de rezistat.

Așadar, adoptăm una sau alta dintre aceste diete, în speranța că ne va face bine. Și, de cele mai multe ori, aparent, acest lucru chiar se întâmplă. Slăbim, ne simțim mai bine, mai în formă și mai sănătoși. Din păcate, însă, aceste efecte pozitive sunt doar un praf în ochi, o amăgire, un rezultat pe termen scurt. În realitate, pe termen lung, efectele asupra sănătății sunt, de multe ori, de-a dreptul devastatoare.

Pentru a înțelege afirmația de mai sus, înainte de a vorbi, punct cu punct, de cele mai neinspirate, proaste și nesănătoase 5 diete din lume, sunt dator cu o serie de informații și explicații foarte utile pentru a putea înțelege în profunzime și pe deplin subiectul în cauză. În primul rând, trebuie să știm sau să ne reamintim că organismul uman are nevoie de 3 macronutrienți, aceștia fiind carbohidrații, proteinele și grăsimile. Dar de ce se numesc ei macro și cu ce se diferențiază de micronutrienți (vitamine și minerale)? Specificul acestor nutrienți este că, prin procesele metabolice, organismul îi poate transforma în energie. 

Lucrurile par, până aici, destul de simple, dar realitatea e cu totul alta. Între acești 3 macronutrienți sunt diferențe esențiale și este foarte important să cunoaștem măcar câteva aspecte. Din punct de vedere funcțional-structural am putea spune, spre exemplu, că proteinele au rol de creștere și refacere a țesuturilor (structural), dar au și un rol în desfășurarea unor procese metabolice (funcțional). De asemenea, grăsimile au, din punct de vedere structural, rol în protecția organelor și în alcătuirea țesuturilor și sistemului nervos, iar din punct de vedere funcțional au, printre altele, rol în stocarea energiei în organism, în întărirea sistemului imunitar sau în absorbția unor vitamine.

Mergem mai departe, reținând deocamdată că toți cei 3 macronutrienți (proteinele, grăsimile, dar și carbohidrații despre care vom vorbi mai târziu) au un rol vital și esențial în organism. Nu se poate, efectiv, fără vreuna dintre ele. Secretul este, însă, ca organismul uman să beneficieze de o proporție optimă din fiecare categorie de macronutrienți. Aici se fac, din nefericire, greșelile catastrofale. Dar despre asta, vom vorbi imediat. Până atunci, vreau să depășim aceasta foarte scurtă trecere în revistă a rolului structural-funcțional și să ne referim la rolul de a genera, prin procesele metabolice ale organismului, energia de care acesta are atât de mare nevoie.

Încă din Antichitate s-a crezut că proteinele sunt cei mai importanți macronutrienți pentru organismul uman, acestea luându-și, în acest sens, denumirea de la grecescul “proteus”, care înseamnă “de primă importanță”. Mii de ani s-a crezut că, pur și simplu, nu poți mânca prea multă proteină, ajungându-se chiar la o veritabilă obsesie pentru acest macronutrient, verbalizată în eterna întrebare, adresată în special vegetarienilor: “Dar de unde îți iei proteinele?”. Din fericire, însă, acum, ajunși în Mileniul III, am înțeles și noi că lucrurile nu stau deloc astfel.

Așa cum spuneam și în articolul meu destinat proteinelor, în prima parte a secolului trecut medicii occidentali recomandau 3 grame de proteină zilnic pe kilogram de masă corporală. Adică, cu alte cuvinte, la o greutate de 70 de kilograme, se recomanda o cantitate de 210 grame de proteine. La un total caloric recomandat de 2000 kcal pe zi, ținând cont că 1 grame de proteină înseamnă 4 kcal, rezultă că aportul proteic recomandat reprezinta nici mai mult nici mai puțin decât 42% din total.

Din vremurile acelea și până în zilele noastre, cantitatea de proteină recomandată de organizațiile de profil din lume a scăzut constant și considerabil. Astfel, astăzi, RDI-ul, care înseamnă Reference Daily Intake, fiind indicele folosit de Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite ale Americii pentru a desemna cantitatea zilnică de referință, recomandă ca procentajul de maximum 10% din totalul caloric să fie reprezentat de proteină. Mai mult decât atât, acest indice are tendință de continuă scădere. Organismul mondial cel mai prestigios în domeniu, care funcționează sub egida Organizației Națiunilor Unite, este Organizația Mondială a Sănătății. Astfel, OMS recomandă un aport proteic zilnic pe kilogram corp de doar 0.6 grame, ceea ce înseamnă aproximativ 6% din totalul caloric.

Dar de unde știm care este, cu adevărat, cantitatea optimă de proteine? Ei, bine, este mai simplu decât credeți. Corpul uman este format în proporție de 16% din proteine, cantitate care, pentru sănătatea și buna funcționare a organismului, trebuie să rămână constantă, în condițiile în care acesta suferă pierderi zilnice de 20-30 de grame de proteine. Iată, așadar, numerele magice! Această cantitate, de 20 până la 30 de grame, reprezintă necesarul proteic zilnic, iar acel 6% recomandat de OMS reprezintă aproximativ 40 de grame, luându-se în calcul, din prevedere, o marjă de siguranță ultrasuficientă de aproximativ 10 grame în plus. Dar de ce este atât de important să ne menținem în aceste cantități și să nu le depășim?

În primul rând, proteinele au o modalitate diferită de a se metaboliza. Spre deosebire de carbohidrați și grăsimi, care, dacă sunt consumate în exces față de nevoile organismului, sunt depozitate de către acesta sub formă de grăsime corporală, excesul de proteine și modul în care sunt metabolizate acestea produc efecte profund negative la nivelul organismului. Astfel, prin metabolizarea a ceea ce depășește 30-40 de grame de proteină zilnic se produce o cantitate semnificativă de nitrogen (azot), care, la rândul lui, este descompus, rezultând amoniac, acid uric și uree, toate prezentând un grad ridicat de toxicitate pentru organismul uman, primii afectați grav fiind, în acest caz, rinichii.

De asemenea, un aspect extrem de important, despre care am mai scris în articole precedente, în care am abordat cauzele bolilor, este că proteina, în special cea de origine animală, este puternic acidă, această stare opusă alcalinității fiind principala cauză a dezvoltării celulelor canceroase. Cu alte cuvinte și pe scurt: proteina animală este cancerigenă! Mai departe, trebuie subliniat faptul că, din cauza acidității, proteina de origine animală, inclusiv cazeina din lapte și lactate, nu aduce ca aport calciul, ci îl scoate, efectiv (alături de magneziu), din oase.

De asemenea, milioane de decese petrecute anual pe planetă cauzate de probleme cardio-vasculare sunt puse de oamenii de știință pe seama consumului mare de alimente de origine animală, toate fiind foarte bogate în proteine. Ca un ultim argument, amintesc că datorită complexității acestora, proteinele sunt digerate cu pierderi mari de energie și, de asemenea, din cauza tractului digestiv lung, specific categoriei din care oamenii fac parte, aceea a animalelor folifrugivore, se produc nedorite reziduuri toxice pentru organism. Așadar, o altă concluzie de pus în ramă: proteina în exces și, în general, toată proteina de origine animală este eminamente toxică pentru oameni. Dacă, totuși, vă faceți griji că s-ar putea să nu consumați cantitatea zilnică necesară de proteine ar trebui să vă liniștiți complet din acest punct de vedere, pentru că, pe o dietă îndestulătoare din punct de vedere caloric, nu poate, efectiv, exista deficit proteic (cu excepția cazului în care o mare cantitate de calorii se obține din alcool).

Am simțit nevoia să fac acest consistent periplu prin lumea proteinelor, reamintind ideile principale ale articolului dedicat acestui subiect, pentru că subiectul este unul de maximă însemnătate pentru sănătatea umană, în general, și pentru scopul acestui articol, în special. De ce? Pentru că cele mai dăunătoare pentru sănătăte dintre toate dietele de pe fața pământului sunt cele high protein (cu conținut mare de proteină) și law carb (cu conținut scăzut de carbohidrați). Așadar, multe, multe, foarte multe proteine și cât mai puțini carbohidrați. Sinucidere curată, nu altceva!

Greșeala este imensă și voi explica imediat de ce spun acest lucru, dar, până atunci, nu trebuie să uităm de următoarea categorie de macronutrienți: grăsimile. Și în ceea ce privește acestea sunt diete și curente care fie promovează un consum foarte scăzut de grăsimi, fie unul foarte ridicat. Ambele abordări sunt profund nefericite și, pentru a înțelege de ce, este necesar să știm câteva lucruri esențiale. În primul rând, grăsimile consumate nu sunt egale cu grăsimile depuse; acestea din urmă apar, ca regulă, doar atunci când necesarul caloric al organismului este depășit de caloriile consumate, dar și, ca situație deosebită, instantaneu, odată cu consumul carbohidraților rafinați (zahăr rafinat, făină albă sau produse derivate din aceasta), indiferent că se depășește sau nu necesarul caloric al organismului.

În al doilea rând, este crucial să facem diferența între grăsimile “rele” și cele “bune”. Grăsimile “rele” sunt, în linii mari, fără a intra în amănunte, cele de origine animală, precum și cele vegetale rafinate, hidrogenate și parțial hidrogenate. Pe de altă parte, grăsimile “bune” sunt cele vegetale, din nuci, semințe, măsline, avocado sau nucă de cocos, consumate ca atare sau sub formă de uleiuri presate la rece. În plus, este extrem de important, chiar obligatoriu, să consumăm alimente bogate în acizi grași de tip Omega 3 (DHA și EPA), care se găsește în regnul vegetal (pe care eu îl recomand ca sursă de hrană exclusivă) doar în anumite alge marine. De asemenea, vreau să amintesc sursa mea preferată de grăsimi: avocado. Îmi place gustul, are proprietăți senzaționale și, în plus, este mult mai ușor digerabil față de alte produse bogate în grăsimi, cum ar fi nucile și semințele. Prin urmare, vi-l recomand și vouă cu încredere!

Ar mai fi de adăugat faptul că este de urmărit un consum echilibrat de grăsimi, nu foarte scăzut, dar nici prea ridicat, recomandarea mea în acest sens fiind un procent de aproximativ 20% din totalul caloric. Efectiv atâta are nevoie organismul uman (plus sau minus câteva procente, în funcție de particularitățile organismului sau de factori externi, cum ar fi traiul într-un mediu poluat). Sigur că există și alte păreri: pe de o parte dieta 80/ 10/ 10 recomandă un maximum de 10% grăsimi, pe când alte abordări merg până la un procentaj de 30-35%. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății recomandă să nu se coboare procentajul grăsimilor consumate sub pragul de 15%.

Revin la recomandarea mea și o argumentez prin faptul că un procentaj scăzut poate duce la diferite carențe și probleme de sănătate, printre care cele mai vizibile și evidente sunt degradarea și căderea părului sau îmbătrânirea prematură și accentuată a pielii, vizibilă în special prin riduri numeroase și adânci sub ochi, iar un procentaj prea mare poate pune, prin surplusul inutil, greu digerabil și metabolizat prin pierderi de energie, o presiune prea mare și periculoasă asupra organismului.

Am vorbit despre proteine, am vorbit și despre grăsimi, am vorbit despre cantitățile și proporțiile care sunt necesare, dar și suficiente organismului uman. Adunând necesarul de proteine cu cel de grăsimi ajungem la un procent de aproximativ 30% din aportul caloric. Cât ne mai rămâne de acoperit din carbohidrați? 70%? Atât de mult? Mult prea huliții carbohidrați să fie oare macronutrientul de bază al corpului uman? Ei, bine, răspunsul este da, iar în cele ce urmează voi explica pe ce îmi bazez afirmațiile.

Am trecut, până acum, în revistă, mai mult sau mai puțin amănunțit, toți cei 3 macronutrienți, spunând despre ei, încă de la început, că, dincolo de rolurile lor diferite din punct de vedere funcțional sau structural, au ca punct comun faptul că, metabolizați de organism, au capacitatea de a fi transformați în energie. Cu toate acestea, nu toți cei 3 macronutrienți pot hrăni în mod direct celulele, generând energie acestora, singurii care au această proprietate fiind carbohidrații, care reprezintă combustibilul organismului uman. Nici proteinele, nici grăsimile nu pot face acest lucru în mod direct, organismul având la dispoziție doar varianta de a le transforma pe acestea, cu un consum de energie substanțial, în glucoza de care au neapărată nevoie celulele. Iată de ce este esențial să oferim organismului cantitatea necesară de carbohidrați.

Singurul lucru crucial pe care trebuie să-l respectăm cu strictețe este să nu consumăm așa-zișii carbohidrați “răi”, nesănătoși, aceștia fiind zahărul rafinat, făină albă și produse derivate din aceasta, orez alb și, în general, cereale rafinate, lipsite de fibre. În schimb, trebuie să consumăm carbohidrați “buni”, sănătoși, aceștia fiind, în primul rând, fructele, dar și, eventual, leguminoase și cereale antice integrale (quinoa, amaranth, speltă etc.). De altfel, subiectul cerealelor este unul destul de stufos și complex, fiind abordat pe larg într-unul din articolele mele anterioare.  De asemenea, voi reveni asupra acestui subiect mai târziu, atunci când voi vorbi despre una dintre cele 5 diete nesănătoase.

Mărturisesc că am început să scriu acest articol cu gândul ca, după o scurtă introducere, să enumăr cele 5 diete periculoase sănătății, punctând la fiecare în parte aspectele care fac din aceasta o alegere complet nefericită și nesănătoasă. Însă, scriind primele paragrafe mi-am dat seama că nu pot face așa ceva. Rezultatul ar fi fost apropiat de puzderia de articole superficiale și de duzină care sufocă, efectiv, întregul mediu online. În schimb, am preferat ca, înainte de a vorbi, la obiect, despre cele 5 diete propriu-zise, să disecăm în amănunt toate aspectele care țin de acest subiect și care fac ca aceste diete să fie profund dăunătoare sănătății.

Voi enumera, în cele ce urmează, aceste 5 diete, urmând ca mâine, într-o continuare a acestui articol, să intru direct la subiect și să demonstrez de ce nu ar trebui niciodată, nici măcar pe termen scurt, să țineți o astfel de dietă. Nu aș fi procedat la această amânare – pentru care vă și cer scuze –, dar deja acest articol este suficient de lung și de dificil de citit. Așadar, vă rog să-mi îngăduiți acest răgaz. Voi face tot posibilul să merite din plin așteptarea. Vă spun, însă, de pe acum, că toate cele 5 diete promovează o alimentație eminamente dezechilibrată și haotică, fiind în contradicție totală cu toate principiile sănătoase pe care le-am abordat în acest articol.

Prin urmare, care sunt cele mai nesănătoase diete din lume? Prima pe listă și câștigător detașat este, desigur, dieta Dukan, apoi urmând, într-o ordine aleatorie, dieta Paleo, dieta Atkins, dieta ketogenică și dieta macrobiotică. Ce părere aveți? Vă surprinde vreuna dintre alegerile mele? Promit că vă voi lămuri pe deplin. Până mâine, deci, să vă fie de folos!

(VA URMA)

Articol scris de Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care scriu, din pasiune și cu speranța la o lume mai bună. Îmi place să provoc, să ajut și să inspir oamenii pentru a reuși să depășească barierele, mentalitățile și paradigmele distructive, în scopul de a schimba în bine modul în care gândesc și își trăiesc viața. Acesta este, de altfel, scopul acestui blog. (CITEȘTE TOT)