CARE SUNT ADEVĂRATELE ALIMENTE DE BAZĂ? (3)

Care sunt adevăratele alimente de bază (3)
Am ajuns, iată, la cel de-al treilea articol în care abordez subiectul adevăratelor alimente de bază. Cine nu le-a citit până acum, poate găsi aici primul articol, în care vorbesc despre fructe și despre adevăratul lor rol în alimentația umană. De asemenea, aici se poate găsi și citi cel de-al doilea articol, în care abordez pe larg vasta categorie a legumelor.

Recapitulând, în doar câteva cuvinte, ideea principală de la care am pornit, vreau să subliniez faptul că, mult prea multă vreme, oamenii au considerat, în mod fundamental greșit, că alimentele de bază ar fi carnea, lactatele, ouăle, făina albă și produsele derivate din aceasta, zahărul și uleiul rafinat de floarea-soarelui. În realitate, nici măcar unul dintre acestea nu este ceea ce s-a pretins și, din păcate, încă se pretindă a fi, ci dimpotrivă: toate acestea sunt, de fapt, non-alimente și nu au nici un rol pozitiv în hrănirea organismului, producând, în schimb, grave prejudicii sănătății.

Spuneam că am vorbit deja, în articolele anterioare, despre fructe și legume, primele și cele mai importante categorii de alimente destinate ființei umane. A venit timpul, acum, să discutăm puțin și despre celelalte două categorii de alimente de bază: nucile și semințele. În plus, voi aborda, pe scurt, și subiectul uleiurilor, dar și, la modul general, cel al grăsimilor, acestea din urmă fiind motivul unor opinii și teorii extrem de contradictorii în domeniul nutriției.

De altfel, aleg să încep chiar cu subiectul grăsimilor. Despre acestea se vorbește mult, mai ales în sensul unor așa-zise efecte negative ale acestora. S-a tot spus că grăsimile îngrașă și, în consecință, foarte mulți oameni le evită. S-a ajuns până la nebunia dietelor și a produselor cu conținut scăzut de grăsimi (low fat). Dar ce înseamnă, mai exact, lucrul acesta? Se scot grăsimile din alimente, se scrie mare, pe etichetă, lucrul acesta, iar oamenii fără cunoștințe reale de nutriție și induși, în mod deliberat, în eroare, le cumpără și le consumă fericiti. În toată povestea asta există, însă, o mare problemă: pentru a avea gust bun, acestor alimente degresate le sunt adăugate cantități imense de zahăr. Despre acesta nu mai insist acum; am scris, cu ceva timp în urmă, un articol în care am arătat că acesta este cel mai dăunător aliment al zilelor noastre.

Și atunci, care este adevărul în privința grăsimilor? Realitatea este că grăsimile nu îngrașă. Ceea ce îngrașă sunt caloriile și, mai exact, excedentul caloric, adică ceea ce se consumă în plus față de necesarul zilnic al organismului. Iar acest surplus caloric poate veni atât din grăsimi, cât și din carbohidrați sau proteine. Lăsând la o parte, odată lămurit, acest aspect al excedentului caloric și al consecinței acestuia, este necesar să spunem adevărul: grăsimile sunt bune, iar organismul are mare nevoie de ele. Astfel, să nu uităm că grăsimile fac parte, alături de carbohidrați și proteine, din categoria macro-nutrienților (nutrienți pe care corpul îi poate transforma în energie), fiind esențiali și indispensabili pentru organismul uman.

Am dedicat grăsimilor această primă parte a acestui articol pentru că nucile și semințele reprezintă pincipala sursă de lipide pentru oameni, în condițiile în care exclud, în mod categoric, din nenumăratele motive la care m-am referit de atâtea ori, orice produs de origine animală, iar în rest, cu doar mici excepții (nuca de cocos, avocado, măsline), fructele și legumele nu conțin cantități semnificative ale acestui macro-nutrient.

Așadar, ne-am lămurit că grăsimile sunt nu numai bune, ci chiar foarte necesare și, de asemenea, știm că nucile și semințele reprezintă principala sursă de grăsimi sănătoase. Ce ne-a mai rămas să aflăm? Ei, bine, este foarte important să știm exact cum, din ce cauză și în ce cantități este benefic să consumăm nucile și semințele. În primul rând, pentru a înțelege lucruri mai bine și în profunzime, vă îndemn să ne întoarcem, pentru o clipă, la natură. Fac acest lucru aproape de fiecare dată când doresc să demonstrez dacă și în ce măsură un anumit aliment poate fi considerat potrivit și chiar destinat pentru a ne servi, nouă, oamenilor, drept hrană.

Gândiți-vă că omul a trăit, timp de milioane de ani, în natură. La câte nuci și semințe putea avea acces? Câte putea găsi și mânca o dată? Nu foarte multe, desigur. Cel puțin în privința semințelor, lucrurile sunt clare. Iar în ceea ce privește nucile, greutatea întâmpinată era aceea de a sparge, una câte una, coaja tare, greu penetrabilă, lucru care presupunea timp și resurse. Vă gândiți, poate, că în zilele noastre nu mai întâmpinăm această problemă și că putem să ne cumpărăm, după pofta inimii, saci întregi de nuci și semințe. Este adevărat, dar ce este important să înțelegem este că, pe de o parte, organismul uman a fost creat la un anumit tip de hrană și, în plus, există și factorul adaptării la un anumit gen de hrană pe care o are la dispoziție timp de milioane de ani.

Concluzia pe care o tragem din această expunere este că, pe cât de necesare și de firești ca hrană sunt nucile și semințele, ele trebuie, totuși, consumate cu moderație. De altfel, fiziologia și modul cum funcționează organismul uman confirmă această teză, nucile și semințele fiind digerate ceva mai greu, mai ales în cantități exagerate, față de fructe sau legume. Concret, recomand ca, în general, să nu se depășească consumarea unei cantități de 50-70 de grame (un pumn) de nuci sau semințe la o masă.

Un alt aspect foarte important de luat în seamă este faptul că nucile și semințele conțin, ca o consecință naturală produsă în scop de auto-apărare a speciei, o serie de anti-nutrienți (lectine, acid fitic), despre care v-am mai spus și cu alte prilejuri că au asupra organismului efectul de a împiedica absorbția de vitamine și minerale. Din fericire, însă, există o soluție simplă pentru înlăturarea, aproape în totalitate a acestor substanțe: hidratarea, timp de minimum 12 ore, a nucilor și semințelor.

Ținând cont de aceste aspecte, în ceea ce privește cantitățile necesare și modul de preparare, nucile și semințele conțin, pe lângă grăsimi bune, sănătoase, și fibre, vitamine, minerale și proteine. Un beneficiu uriaș pe care îl au nucile și semințele este conținutul ridicat de antioxidanți. În această privință, există în lumea nutriției opinii puternice, pe care eu le împărtășesc, conform cărora în zilele noastre, fiind supuși, din cauza poluării, dar și a altor factori, acțiunii profund negative a radicalilor liberi, nevoia de grăsimi, respectiv de antioxidanți, este mai mare decât în trecutul îndepărtat, neafectat încă de toate aceste probleme.

Dar ce nuci și semințe este bine să mâncăm? Nu voi enumera aici, în mod steril și fără sfârșit, toate nucile și semințele care există pe planetă sau care îmi trec mie prin cap. Știu că nu de asta imi citiți blogul. Dacă v-ar fi interesat așa ceva, ați fi citit alte siteuri sau bloguri, de care este plin internetul – cele plictisitoare și fără pic de substanță. Ceea ce pot eu să vă ofer, ca de fiecare dată, este cunoasterea și experiența mea personală. De aceea vă voi spune, nu ca reper de urmat în mod necondiționat, ci doar ca punct de inspirație, ce nuci și semințe prefer eu și ce fac cu ele, efectiv, la modul cel mai practic.

Astfel, în ceea ce privește nucile, pot spune că în primul rând, așa cum fac și în privința fructelor și legumelor, îmi îndrept privirea spre cele autohtone, produse de nuc, dar și spre alunele de pădure. În plus, folosesc des caju, Macadamia, pecan și migdale. Deschid o paranteză pentru a vă spune un lucru interesant: arahidele cu care foarte mulți oameni asociază, imediat, ideea de alună, nu sunt, de fapt, alune propriu-zise, ci leguminoase, alături de fasole, mazăre, linte, năut sau soia. Știați acest lucru?

Închid paranteza și continui prin a spune ce fac cu aceste alune. În primul rând, precizez că le consum, de cele mai multe ori, la fel ca și pe semințe, crude și hidratate. Le mănânc simple, ca gustare, le folosesc în salate sau în preparate gătite. Ce este, însă, mai bun am lăsat la urmă. E cinstit să recunoaștem că, din cauza modului eronat în care ne-am hrănit o parte importantă a vieții, am căpătat cu toții o dependență puternică față de produse lactate. Vestea bună, însă, este că și după ce am renunțat la acest bolnav obicei de a mânca produse lactate avem posibilitatea, în continuare, să ne bucurăm de gusturile atât de puternic înrădăcinate. Astfel, din caju fac deseori o minunată cremă, mai bună ca orice produs similar făcut din lapte de animal. De asemenea, din nuci de Macadamia sau din același caju se poate face o “brânză” tare, solidă, cu un gust sensational, iar din nucile noastre autohtone se poate prepara un pate grozav, simplu sau în combinație cu alt ingredient, cum ar fi, spre exemplu, măslinele. În privința laptelui vegetal, poate cea mai sănătoasă variantă pe care o aveți la dispoziție în acest sens este folosirea migdalelor.

În ceea ce privește semințele, le folosesc, desigur, în mod asemănător: simple, ca gustare, în salate, supe sau preparate gătite, cum ar fi legume trase la tigaie, în stil oriental. În plus, din semințe, cum ar fi cele de floarea-soarelui, se poate prepara un pate foarte bun și hrănitor. Semințele de chia sunt, combinate în proporția potrivită cu apă, cel mai bun înlocuitor de ou în mâncăruri. De asemenea, semințele de dovleac sunt din ce în ce mai apreciate, fiind în ultimii ani considerate un veritabil superaliment. Acestea au o serie de efecte benefice, în special pentru bărbați, prevenind inflamarea prostatei. Un alt tip de semințe nelipsite în bucătăria mea sunt și cele de in. Dincolo de beneficiile reale pe care le au acestea, doresc să profit de ocazie pentru a îndrepta o eroare care se face frecvent, considerându-se că semințele de in aduc în organism aportul necesar de Omega 3.

Realitatea este că există 3 tipuri de acizi grași de tip Omega 3: ALA, DHA și EPA. Dintre toți aceștia, semințele de in conțin doar acidul gras ALA, care, din păcate, este cel mai puțin folositor organismului. Este adevărat că acesta poate converti ALA în DHA sau EPA, dar această conversie se face la o rată foarte mică, cu pierderi foarte mari. De aceea, este vital ca pentru buna funcționare, la capacitate ridicată, a creierului să avem parte în alimentația noastră de alimente bogate în cei doi acizi grași esențiali: DHA și EPA. În cazul fericit în care sunteți vegetariani sau vegani și nu mâncați pește sau fructe de mare, cea mai bună sursă de acizi grași DHA și EPA sunt algele marine. De altfel, și peștii, moluștele și crustaceii nu sintetizează ei înșiși aceste substanțe, ci și le procură, de asemenea, din aceleași alge.

Mai doresc să amintesc semințele de cânepă, care au devenit foarte populare în ultimii ani, devenind un superaliment foarte la modă. Este adevărat că există motive în acest sens: un echilibru considerat perfect între acizi grași Omega 3 și Omega 6, dar și un conținut ridicat de proteine de bună calitate, conținând toți cei 8 aminoacizi esențiali. Singur punct negativ al acestora este prețul destul de ridicat, astfel că, dacă vi le permiteți, puteți beneficia de proprietățile acestor, dar dacă acestea sunt prea scumpe pentru posibilitățile voastre, nu vă faceți nici un fel de probleme, pentru că nu pierdeți ceva de neînlocuit din alte surse vegetale mai accesibile. De asemenea, nu pot să nu amintesc mugurii de pin. Eu folosesc și vă sfătuiesc și pe voi să o faceți. Presărați-i pe orice salată și veți simți imediat diferența, savoarea acestora fiind una de-a dreptul specială.

Am rămas dator doar cu câteva cuvinte despre uleiuri. În afară de uleiul extravirgin de măsline și cel de cocos, folosesc, în cantități moderate, și uleiuri din semințe, cum ar fi cel de in sau de dovleac, dar doar cel natural, presat la rece și neprocesat.

Închei aici această serie de articole destinate adevăratelor alimente de bază, reamintindu-vă că, așa cum am promis în primul articol, va mai urma, zilele următoare, un articol menit să vină în completare, în care voi dezvălui câteva trucuri simple prin care puteți deosebi hrana adevărată de otravă sau, cu alte cuvinte, alimentele de non-alimente.

Să vă fie de folos!

Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să îl împărtășiți și cu prietenii voștri.

Written by Nick Teodorescu
Numele meu este Nick Teodorescu, iar acesta este blogul de atitudine și conștientizare pe care îmi expun ideile. Scriu din pasiune și din convingere despre etică, nonviolență, spiritualitate, psihologie, sănătate, dezvoltare personală, educație, cultură și civism. (CITEȘTE TOT)